Aleluia!

Aleluia! Este aclamaţia specifică a timpului pascal.

Ea provine din ebraicul "hallelu-yal" expresie care se compune din două cuvinte: "hallel" = a lăuda, cu sens de a jubila, şi "yah" = prescurtare de la Yahwe (Domnul), deci: "Aleluia" înseamnă "lăudaţi pe Domnul".

În cartea Psalmilor "Aleluia" se foloseşte fie ca introducere, fie ca o concluzie la unii psalmi. Biserica, în cultul ei, a folosit această expresie chiar de la începuturi, aşa cum apare în Ap 19,4.

În liturgie "aleluia" este manifestarea bucuriei creştine care izbucneşte în solemnitatea Paştelui şi care se transmite la toate celelalte sărbători ale anului. În vechime, ea era folosită în timpul pascal de 50 de zile şi în toate duminicile. Apoi s-a extins la toate celebrările ca aclamaţie care precede Evanghelia. "Aleluia" se omite în timpul Postului Mare, pentru a sublinia aspectul penitenţial şi pentru a pregăti astfel explozia bucuriei în Vigilia pascală.