Dicţionar

* Parusia. Cuvântul vine din limba greacă şi înseamnă: a fi prezent. Se poate traduce prin "vizită", "sosire", "venire" sau "prezenţă". Începând cu sfântul Ignaţiu de Antiohia şi cu sfântul Iustin, cuvântul începe să aibă semnificaţie de "revenire". Dumnezeu domneşte deja în lume, dar suveranitatea sa va trebui să se manifeste pe urmă. Prin venirea lui Isus din Nazaret, Împărăţia lui Dumnezeu intră în faza ei finală. În el se realizează "venirea" lui Dumnezeu ca stăpân şi mântuitor. Isus este "parusia" lui Dumnezeu. Noul Testament dă mărturie despre prima "venire" a lui Cristos, dar aşteaptă în acelaşi timp "revenirea" lui. Atunci va fi apreciat comportamentul oamenilor şi va fi răsplătit fiecare după faptele sale. În acel moment Isus va celebra triumful său şi-I va uni definitiv pe cei care au rămas veghind ca să pregătească "venirea" sa.

* Escatologie. Termenul a fost creat de teologul luteran Abraham Calov (d. 1686) şi este format din două cuvinte greceşti: eschata - ultimele lucruri sau realităţi şi logos - cuvânt, discurs sau studiu. Escatologia este deci studiul despre realităţile ultime care vor încheia viaţa neamului omenesc. În teologia dogmatică, escatologia studiază ultimele realităţi privind sfârşitul fiecărei persoane (moarte, judecată particulară, paradis, iad şi purgatoriu), şi ultimele realităţi privind sfârşitul cosmosului (sfârşitul întregului neam omenesc); parusia sau revenirea lui Cristos, învierea trupurilor, judecata universală şi sfârşitul-reînnoire a lumii).

* Mesia. Atât în limbile ebraică şi aramaică, cât şi în limba greacă, (Cristos), termenul înseamnă Cel Uns. În Vechiul Testament "uns" este atribuit înainte de toate regelui, dar poate să desemneze şi alte persoane, în special preoţii. Ungerea cu ulei simbolizează investitura din partea Duhului lui Dumnezeu. Regele este consacrat pentru o funcţie care face din el locţiitorul lui Iahve în Israel. Deseori severi cu "unsul" care se află pe tron, profeţii au orientat speranţa Israelului către un rege viitor care va fi Mesia. Impresionaţi de sfinţenia autorităţii şi de purtarea lui Isus, ascultătorii săi se întreabă dacă nu este el Mesia (cf. In 4,29; 7,40 ş.u.). În lumina Învierii, Biserica de la început i-a atribuit lui Isus titlul de Mesia - Cristos.