Luni, 9 septembrie 2024 

Sfântul Toma de Villanova

episcop

Numit "sfântul Bernard spaniol" pentru teologia sa despre sfânta Fecioară, iubirea divină şi pastorală, sfântul Toma de Villanova, născut la Fuenllana în anul 1486, este una dintre figurile cele mai reprezentative ale secolului său. La câteva zile după naştere este dus la Villanova de los Infantes, unde familia sa avea propriul domiciliu. Încă din copilărie a dat dovadă de o mişcătoare caritate, lipsindu-se de toate pentru săraci. Se povesteşte că într-o zi, aflându-se singur în casă, a sacrificat păsările din coteţ, pentru a nu da cerşetorilor obişnuita mână de făină. Dobândind o vastă formare culturală, în anul 1516 a făcut profesiunea religioasă la augustinieni şi, după doi ani, a fost sfinţit preot. Împotriva voinţei sale a fost ales, oarecum imediat, superior şi în acest post a rămas în mod neîntrerupt până în anul 1544, când a fost propus de însuşi împăratul Carol al V-lea pentru sediul episcopal din Valencia.

Ca episcop de Valencia, unde şi-a făcut intrarea la 1 ianuarie 1545 în haine atât de modeste, încât putea fi confundat cu un sărman paroh de ţară, a fixat un program de muncă inspirat "din ideea bunului Păstor, din învăţăturile sfântului Paul şi din exemplele marilor episcopi ai Antichităţii creştine, în special Augustin, Ambrozie şi Grigore cel Mare, din ale cărui scrieri era profund inspirat". În acelaşi an, a început vizita pastorală în diferite comunităţi parohiale. Pentru a nu neglija aceste probleme pastorale, nu a voit să-şi părăsească sediul nici măcar pentru a merge la deschiderea Conciliului din Trento, obţinând dispensa. A organizat diferite forme de asistenţă, în special pentru a alina suferinţele şi pentru a ajuta creaturile nevinovate, cum ar fi nou născuţii părăsiţi: în palatul episcopal crease un orfelinat dotat cu mijloacele cele mai potrivite pentru protejarea tinerelor vieţi.

A ajuns până acolo, încât a dat propriul pat, neavând în acel moment altul de dat. O dată, ca şi sfântul Petru, a vindecat un schilod (celebrul pictor Murillo a pictat această scenă), care nu îi putea oferi bani. A murit înconjurat de iubirea săracilor săi la 8 septembrie 1555, fără a fi ieşit niciodată din propria dieceză, nici chiar pentru a merge să-şi salute mama. Alexandru al VII-lea l-a introdus în catalogul sfinţilor la 1 noiembrie 1658, dedicându-i parohia de la Castel Gandolfo, lângă care s-a ridicat reşedinţa pentru şederea de vară a papilor. Rod al activităţii sale de predicator sunt volumele care conţin predicile sale şi regulile de viaţă creştină, dictate mai mult prin propriul exemplu decât prin îndemn, după maxima din evanghelii, coepit facere et docere, mai întâi a face şi apoi a învăţa.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Pierre Bonhomme (1803-1861)s-a născut la Gramat (Franţa), la 4 iulie 1803. În 1827 a fost hirotonit preot. Pe când era doar diacon, a deschis la Gramat o şcoală de studii primare şi secundare, iar în 1831 a deschis la Praysac o şcoală pregătitoare pentru a-i trimite pe elevi la Seminarul mare. În 1832 a sprijinit fondarea Congregaţiei "Fiicele Mariei" şi a fondat şi Institutul "Sfânta Fecioară de pe Calvar", care avea ca scopuri principale educaţia copiilor, asistenţa celor săraci, a celor în vârstă, a surdomuţilor, alienaţilor mintal şi a altor categorii de oameni cu handicapuri grave. A murit la 9 septembrie 1861 la Gramat.

("Lumina creştinului", 4/2003)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie