Luni, 29 septembrie 2025
Sfinții Mihail, Gabriel și Rafael
arhangheli
(sărbătoare)
Noul calendar a reunit într-o singură celebrare pe cei trei arhangheli Mihail, Gabriel și rafael, ale căror sărbători cădeau respectiv la 29 septembrie, 24 martie și 24 octombrie. Despre existența acestor îngeri vorbește în mod explicit Sfânta Scriptură, care le dă un nume și le determină funcția. Sfântul Mihail, vechiul patron al Sinagogii, este acum patronul Bisericii universale; sfântul Gabriel este îngerul Întrupării și poate al agoniei din grădina măslinilor; sfântul Rafael este călăuza celor care călătoresc. Sfântul Mihail în special a avut un cult încă din primele secole ale istoriei creștinismului. Împăratul Constantin i-a ridicat un sanctuar pe malurile Bosforului, pe teritoriul european, în timp ce Iustinian i-a ridicat unul pe țărmul opus. Data de 29 septembrie corespunde celei de consacrare a bisericii închinate în secolul al V-lea Sfântul Mihail la mila a șasea pe via Salaria.
Sărbătoarea s-a răspândit repede în occident și în orient. La Roma i-a fost dedicat celebrul mausoleu al lui Adrian, cunoscut de acum înainte sub numele de Castelul Sfântului Înger. Sfântul Mihail îi este dedicat vechiul sanctuar, ridicat în secolul al VI-lea, care de pe muntele Gargano, din Apulia, domină marea Adriatică. De la înălțimea acestei biserici la 8 mai 663 longobarzii a repurtat victoria în bătălia navală cu flota sarazină și ocazia victoriei, atribuite unei apariții a îngerului, a dat naștere la o a doua sărbătoare, unificate apoi la 29 septembrie.
Sfântul Gabriel, "acela care stă în fața lui Dumnezeu" (este "biletul său de prezentare" când se duce să anunțe Mariei alegerea sa ca mamă a Mântuitorului), este vestitorul prin excelență al revelațiilor divine. El îi explică profetului Daniel cum va avea loc restaurarea deplină, de la întoarcerea din exil până la venirea lui Mesia. Lui i-a fost încredințată sarcina de a vesti nașterea înainte-mergătorului, Ioan, fiul lui Zaharia și al Elisabetei. Misiunea cea mai înaltă care i-a fost încredințată vreodată unei creaturi îi aparține tot lui: anunțarea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. De aceea el se bucură de o venerație deosebită și la mahomedani.
Sfântul Rafael, numit într-o singură carte a Scripturii, este însoțitorul tânărului Tobia și prin această misiune a sa este invocat drept călăuză de către cei care pornesc în călătorie. El i-a sugerat tânărului protejat rețeta pentru a-și vindeca tatăl de orbirea temporară, de aceea este invocat și ca vindecător (din punct de vedere etimologic numele său înseamnă într-adevăr "Dumnezeu a vindecat"). Sărbătoarea sa la 24 octombrie intrase în calendarul roman de abia în anul 1921.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)