Joi, 26 septembrie 2024 

Sfinţii Cosma şi Damian

martiri (comemorare facultativă)

Ceea ce se ştie despre viaţa şi martiriul sfântului Cosma sau Cosimo şi Damian este rodul unei pioase fantezii şi foarte puţine dintre povestirile legendare legate de amintirea lor pot fi dovedite din punct de vedere istoric. Au suferit martiriul la Cir (Kyros, în Siria), dar nu ştim epoca. Probabil în timpul persecuţiei lui Diocleţian, la începutul secolului al IV-lea. Data de 27 septembrie (pe care noul calendar o fixează la 26, întrucât comemorarea sfântului Vincenţiu de Paul a devenit obligatorie) corespunde probabil sfinţirii bazilicii pe care papa Felix al V-lea (526-530) a ridicat-o în cinstea lor în Forul roman şi este şi acum mai mult ţinta turiştilor decât a evlavioşilor datorită splendidului mozaic care îi decorează absida.

Bogata şi strălucita familie Medici, care timp de mulţi ani a condus destinele activului oraş, i-a ales pe amândoi ca patroni, pe motivul numelui, chiar dacă în onomastică l-au preferat pe primul dintre cei doi fraţi, Cosma sau Cosimo. Că ar fi vorba despre doi fraţi e numai o părere, bazată pe legendă, înflorită în mod copios în jurul celor doi martiri, începând din secolul al V-lea. Din aceasta aflăm că cei doi fraţi îndepărtau "toate infirmităţile, nu numai de la oameni, ci şi de la animale, făcând totul în mod gratuit".

Nu pentru prestaţiile lor gratuite, dar pentru profesiunea lor au fost aleşi ca patroni ai medicilor şi farmaciştilor. O singură dată, continuă legenda, Damian, contravenind regulii carităţii, a acceptat remuneraţia unei femei îngrijite de el, cu numele de Palladia, şi aceasta a provocat o mustrare severă din partea fratelui, care a protestat spunând că nu vrea să fie înmormântat lângă el după moarte. Au trebuit să fie martori pentru că după decapitarea lor creştinii s-au gândit să le înmormânteze trupurile cât mai departe unul de altul. Dar o cămilă, având glas omenesc, a strigat cu voce tare ca să fie uniţi cei doi fraţi, pentru că Damian, acceptând modestul onorariu al Palladiei, o făcuse în numele carităţii, pentru a nu o umili pe femeie.

Minunea nu a trebuit să-i mire pe cei prezenţi, care probabil asistaseră la martiriul celor doi fraţi: fiind condamnaţi la uciderea cu pietre, pietrele ricoşau împotriva persecutorilor; aşezaţi la zid pentru a fi străpunşi de patru cavaleri, şi suliţele "se întorceau înapoi şi răneau pe mulţi, dar sfinţilor nu le făceau nici un rău". A trebuit să se recurgă la spadă pentru decapitare, "onoare" rezervată cetăţenilor romani, şi numai astfel cei doi martiri, împreună cu alţi trei fraţi, au putut să-şi dea mărturia pentru Cristos.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie