Vineri, 19 septembrie 2025
Sfântul Ianuariu
episcop și martir
(comemorare facultativă)
Sfinții Ianuariu, Festus, Desideriu, Sossu, Procul, Eutichet și Acuțiu, cu privire la care avem Passiones destul de posterioare, par să-și fi vărsat sângele pentru Cristos la începutul secolului al IV-lea. Într-o scurtă notă hagiografică a Liturgiei orelor se citește într-adevăr că Ianuariu, "episcop de Benevento, a suferit martiriul la Napoli, împreună cu însoțitorii săi, în timpul persecuției lui Dioclețian". Episcopi de Benevent cu acest nume sunt cel puțin doi: sfântul Ianuariu, martirizat în anul 305, și sfântul Ianuariu al II-lea, care în anul 342 a participat la conciliul din Sardica. Acesta din urmă, persecutat de arieni pentru adeziunea sa față de credința de la Niceea, ar fi fost venerat ca martir. Dar cea mai mare parte dintre istorici sunt înclinați să-l identifice pe patronul orașului Napoli cu primul, sau mai bine cu un martir napolitan din Pozzuoli. Condamnat "ad bestias" în amfiteatrul din Pozzuoli, împreună cu tovarășii de credință, din cauza întârzierii unui judecător, ar fi fost decapitat și nu dat ca hrană fiarelor pentru distracția gratuită și macabră a păgânilor.
După mai bine de un secol, în anul 432, cu ocazia mutării relicvelor de la Pozzuoli la Napoli, o femeie ar fi încredințat episcopului Ioan două vase conținând sângele închegat al sfântului Ianuariu. Drept garanție a afirmației femeii sângele s-a lichefiat în fața ochilor episcopului și a unei mari mulțimi de credincioși. Evenimentul singular de atunci se repetă în mod constant în fiecare an în anumite zile, adică în sâmbăta care precede prima duminică din mai și în cele opt zile succesive; la 16 decembrie și la 19 septembrie și pe toată durata octavei celebrărilor în cinstea sa.
Fenomenul se verifică și la date variabile și din aceasta mulți cinstitori ai sfântului deduc diferite prevestiri, favorabile sau nefavorabile. Mărturiile acestui fenomen încep din anul 1329 și sunt atât de numeroase și concordante, încât nu pot fi puse la îndoială.
Minunea, pentru că așa este și pentru știință, merită admirația afectuoasă cu care este urmărită de către întreaga populație napoletană. Devoțiunea sinceră a napoletanilor față de acest martir, puțin identificabil din punct de vedere istoric, a făcut în așa fel ca amintirea sfântului Ianuariu, celebrată liturgic deja din anul 1586, să fie păstrată în noul calendar. Pentru că fenomenului îi lipsește o explicație naturală, nedepinzând nici de temperatură, nici de ambient, putem oricum să-i atribuim semnificația simbolică de mărturie vie a sângelui tuturor martirilor din viața Bisericii, născută din sângele primei victime, Cristos răstignit.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)