Miercuri, 17 septembrie 2025 

Sfântul Robert Bellarmin

episcop şi învăţător al Bisericii

(comemorare facultativă)

Născut la Montepulciano, în anul 1542, dintr-o bogată şi numeroasă familie toscană şi nepot al unui papă (mama sa era sora lui Marcel al II-lea), Robert Bellarmin a intrat, în anul 1560, în "Societatea lui Isus", renunţând la orice speranţă de carieră umană. Şi totuşi a mers foarte departe. A studiat teologia la Padova şi la Louvain, iar în anul 1576 a devenit primul titular al catedrei de controversiis, adică de apologetică sau apărare a dreptei credinţe catolice la "Universitatea Gregoriana", care în acea epocă se chema Colegiul Roman. În acei ani printre elevii săi a fost sfântul Alois de Gonzaga. Fiind creat cardinal şi arhiepiscop de Capua, în anul 1599, probabil pentru a-l ţine departe de Roma în momentul culminant al controversei asupra harului, la moartea lui Clement al VIII-lea a putut să se întoarcă în oraşul lui petru, unde a exercitat o mare influenţă ca teolog oficial al Bisericii, prin doctrina sa şi prin exemplul carităţii şi al simplităţii vieţii sale, pe care oamenii le admirau. A scris multe opere exegetice, pastorale şi ascetice; fundamentale pentru apologetică sunt voluminoasele cărţi De controversiis.

A murit la Roma la 17 septembrie 1621, iar procesul de beatificare, început nu după mult timp, s-a prelungit timp de nu mai puţin de trei secole. Apoi într-un singur an, în 1930, a primit din partea papei Pius al XI-lea tripla glorificare de fericit, de sfânt şi de învăţător al Bisericii. Fiind înclinaţi în mod instinctiv să admirăm polemistul în abilele polemici ale cuvântului sau scrisului, dar nu să-l iubim, pentru că ni-l imaginăm ca pe un om cu inteligenţă superioară, descoperim cu stupoare în învăţatul iezuit părţile foarte umane. În primii trei ani de viaţă călugărească a suferit de sfâşietoare dureri de cap şi totuşi la sfârşitul studiilor teologice el a susţinut apărarea propriei teze timp de trei zile consecutive, în faţa unui public literalmente fascinat.

Datoriile legate de şcoală nu l-au abătut niciodată de la rugăciune. Rechemat la Roma, printre diferite îndatoriri a avut-o şi pe aceea de director spiritual şi ca atare a fost alături de sfântul Alois de Gonzaga până în ultimele momente ale vieţii. Dacă vasta sa erudiţie şi viguroasa dialectică pusă în slujba doctrinei catolice i-au meritat titlul de "ciocanul ereticilor", o operă simplă ca structură dar bogată în înţelepciune, cum este Catehismul său i-a meritat titlul de "învăţător" al atâtor generaţii de copii care din acea cărticică sub formă de dialog au învăţat adevărurile fundamentale ale credinţei mărturisite prin botez. După ce a umplut un dulap având rafturi cu opere teologice, a scris Arta de a muri bine, adică modul de a pleca din viaţă cu seninătate şi detaşare.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Arhiepiscopul Zygmunt Szczesny Felinski. S-a născut la 1 noiembrie 1822, într-o familie nobilă şi religioasă. A fost episcop de Varşovia. A exercitat ministerul său episcopal în perioada în care Polonia a fost divizată în trei părţi. A fost deportat în Rusia unde a continuat, timp de douăzeci de ani, să apere credinţa catolică şi demnitatea umană, trăind în exil. Numit arhiepiscop titular de Tars, şi-a petrecut ultimii ani de viaţă în Dieceza de Leopoli, preocupându-se de instruirea ţăranilor: a construit prima şcoală din sat, a deschis o grădiniţă şi a inaugurat o casă a Congregaţiei Surorilor Franciscane ale Familiei Mariei, fondată de el. A murit la Cracovia, la 17 septembrie 1895. Rămăşiţele sale sunt depuse, începând din aprilie 1921, în catedrala din Varşovia. A fost declarat venerabil de către Ioan Paul al II-lea, la 14 aprilie 2001.

Traducere de Ovidiu Bişog

("Lumina creştinului", 9/2002)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie