Marţi, 10 septembrie 2024 

Sfântul Nicolae din Tolentino

călugăr

Viaţa sfântului Nicolae din Tolentino (născut la "Castel San Angelo", actualul "San Angelo in Pontano", în anul 1245, şi mort la Tolentino la 10 septembrie 1305), aşa cum este scrisă de biograful său, fratele Petru da Monte Rubiano, este o împletire de experienţe mistice foarte rare şi de fapte minunate, în parte confirmate în procesul de canonizare, deschis la douăzeci de ani după moarte şi încheiat în anul 1446, la care au fost declarate trei sute una minuni. Sfântul Nicolae din Tolentino este invocat de cei care suferă nedreptate sau sunt ameninţaţi în ceea ce priveşte viaţa şi libertatea şi ca protector al maternităţii şi copilăriei, al sufletelor din purgator, al unei morţi bune, precum şi contra incendiilor şi epidemiilor.

A fost ascet, auster dar nu excentric, riguros cu sine însuşi, dar blând şi amabil cu toţi. Intrând la augustinieni în anul 1256 şi sfinţit preot în anul 1269 la Cingoli, după şase ani de peregrinări în diferite oraşe din regiunea Marche, şi-a stabilit locuinţa fixă la Tolentino, unde şi-a desfăşurat apostolatul în mod principal la confesional. Şi-a realizat în umbră sfinţirea sa personală, fructificând resursele spirituale pe care i le garanta viaţa religioasă: ascultarea necondiţionată, absoluta dezlipire de bunurile pământeşti şi profunda modestie. Pe această simplă canava, exemplarul călugăr a ţesut în umilinţă preţioasa beteală a sfinţeniei, în aşa măsură încât l-a făcut să exclame înainte de a muri: "Îl văd pe Domnul meu Isus Cristos, pe mama sa şi pe sfântul Augustin, care îmi spun: «Bravo, slujitor bun şi credincios»". Deşi nici una dintre pocăinţele severe la care se supunea nu a transpărut în exterior, ştim din mărturia confraţilor săi că patru zile pe săptămână mâncarea sa consta numai în pâine şi apă, iar în celelalte trei zile nu se atingea niciodată de mâncăruri substanţioase, cum ar fi carnea, ouăle, lactatele sau fructele. Reducea somnul la trei sau patru ore, pentru a dedica restul nopţii rugăciunii.

După ore în şir petrecute în confesional, făcea vizite zilnice în casele săracilor, pentru care, cu permisiunea superiorilor, constituise un modest fond de care să se atingă în cazurile cele mai urgente. Înseşi minunile făcute în viaţă şi mai ales după moarte aveau ca scop uşurarea mizeriei umane. La patruzeci de ani după moarte, trupul său a fost găsit neputrezit. Cu acea ocazie i-au fost tăiate braţele şi din răni a curs din belşug sânge. Fiind păstrate în casete de argint, din secolul al XV-lea, braţele au avut periodice sângerări. Aceasta a contribuit la răspândirea cultului sfântului în Europa şi în Americi.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie