Marți, 6 mai 2025
Sfântul Luciu din Cirene
Dintre cei cel puțin 22 de sfinți care au purtat numele de Luciu, este sărbătorit astăzi, conform indicațiilor Martirologiului roman, cel mai antic, dar și cel mai necunoscut dintre toți: "La Cirene, în Libia, (se sărbătorește) sfântul Luciu episcop, la care se referă sfântul Luca în Faptele Apostolilor". În realitate mențiunea sfântului Luca nu este mare lucru: "Erau în comunitatea din Antiohia profeți și învățători: Barnaba, Simeon, supranumit Niger, Luciu din Cirene, Manahen, tovarăș de copilărie al lui Irod tetrarhul, și Saul". Exegeții Bibliei din Ierusalim atrag atenția că "cei cinci profeți și învățători enumerați aici reprezintă conducerea Bisericii din Antiohia; trebuie comparată lista celor doisprezece (1,13) cu cea a celor șase (6,5). Ca și aceștia din urmă, se pare că și cei cinci din Antiohia sunt iudei eleniști".
În Cirene era născut și un alt Luciu, amintit de Martirologiul roman la 20 august: "În Cipru sfântul Luciu Senatorul, care, văzând situația lui Teodor, episcop de Cirene, supus martiriului, s-a convertit la credința în Cristos și l-a atras la ea și pe președintele Digniano, cu care a mers în Cipru, unde, văzând că alți creștini erau încoronați datorită mărturisirii Domnului, s-a oferit în mod spontan și prin decapitare a meritat însăși coroana martiriului". Și martiri au fost și toți ceilalți Luciu amintiți în Martirologiu, cu excepția celui sărbătorit la 3 decembrie: "La Coira, în Germania, sfântul Luciu, regele britanilor, care a fost primul dintre acei regi, care a îmbrățișat credința lui Cristos, în timpul sfântului Eleuteriu papă", adică spre sfârșitul secolului al II-lea.
Cel mai important dintre cei cu numele de Luciu este sărbătorit la 4 martie: "La Roma, pe via Appia, nașterea sfântului Luciu întâiul, papă și martir, care în timpul persecuției lui Valerian, pentru credința în Cristos, a fost trimis mai întâi în exil, și apoi din voința divină obținând permisiunea de a se întoarce la Biserica sa, în cele din urmă, după ce s-a ostenit foarte mult împotriva novațianilor, a suferit martiriul prin tăierea capului. Apoi, sfântul Ciprian l-a sărbătorit aducându-i cele mai mari laude". În realitate, o notă critică a redactorilor noului calendar amintește următoarele: "comemorarea sfântului Luciu (mort la Roma, în anul 254), introdusă în Calendarul roman în anul 1602, este suprimată; într-adevăr nu există nici un motiv de a-l admite pe sfântul Luciu printre martiri: numele său revine într-adevăr în Depositio episcoporum (354)".
Faptele istorice și legendele nu fac altceva decât să ne aducă aminte că Cristos merge să-i aleagă pe "martorii" săi din toate locurile, din toate timpurile și straturile sociale, fiind calea, adevărul și viața.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)