Joi, 6 februarie 2025 

Sfinţii Paul Miki şi însoţitorii

martiri (comemorare)

Japonia a primit propovăduirea credinţei creştine prin sfântul Francisc Xaveriu, care a lucrat acolo între anii 1549 şi 1551. În câţiva zeci de ani, creştinii era circa 300.000. Omeneşte vorbind, "secretul" care a permis această expansiune rapidă este dublu: respectul pe care misionarii iezuiţi îl aveau faţă de modurile de viaţă şi credinţele japoneze, care nu se opuneau direct învăţăturii creştine şi angajarea de a introduce elemente locale în predică şi administraţie.

Tocmai catehist iezuit devenise la vârstă tânără Paul Miki, născut între anii 1564 şi 1566 dintr-o familie înstărită din Kyoto, leagănul civilizaţiei japoneze şi capitala imperiului din anul 794 până în anul 1868. Hirotonirea sa sacerdotală fusese amânată sine die, deoarece unica dieceză, Dieceza de Fusai, nu-şi primise încă păstorul. Nici nu l-ar fi putut primi foarte degrabă: în anul 1587 împăratul Toyotomi Hideyoshi, care a încercat cu rezultate alternative cucerirea Coreei, şi-a schimbat de fapt propria atitudine mai întâi binevoitoare faţă de creştini, dând un decret de expulzare a misionarilor străini.

Ordinul a fost executat numai în parte: câţiva misionari au rămas pe ascuns în ţară şi în 1593 câţiva franciscani spanioli, conduşi de părintele Pietro Battista, au ajuns, din Filipine, în Japonia, fiind destul de bine primiţi de către Hideyoshi. Dar puţin după aceea a avut loc ruptura definitivă, şi din motive politice antispaniole şi antioccidentale. La 9 decembrie 1596 au fost arestaţi şase franciscani (Pietro Battista, Martino dell'Assunta, Francesco Blanco, Filippo Las Casas, Francesco di San Michele şi Gonsalvo Garcia), şi trei iezuiţi (Paul Miki, Giovanni Soan di Goto şi Giacomo Kisai) şi 15 laici terţiari francisani, la care s-au mai adăugat alţi doi (micele Cozaki şi fiul său Tommaso, Leone Carasumo şi Paul Suzuki, cateheţi).

Suferind umilinţa tăierii lobului stâng, cei 26 au fost târâţi de la Meaco la Nagasaki, cu intenţia de a-i expune batjocurii mulţimii, care a admirat însă curajul eroic, care s-a manifestat mai ales în momentul suprem al morţii, provocată prin răstignire pe o colină de la Nagasaki la 5 februarie 1597. Un efect deosebit au avut cuvintele de iertare şi de mărturie evanghelică pronunţate de sfântul Paul Miki pe cruce şi seninătatea şi curajul de care au dat dovadă Luigi Ibaraki, de unsprezece ani, cel de treisprezece ani, Antonio şi cel de paisprezece ani, Tommaso Cozaki, care au murit intonând psalmul Laudate, pueri, Dominum...

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

"Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar..." exclamă Isus vorbind cu discipolii săi (Lc 17,6). Credinţa genuină şi tenace a condus viaţa şi opera fericitului don Alfonso Maria Fusco (1839-1910), fondatorul Surorilor "Sfântul Ioan Botezătorul". De când era copil, Domnul i-a pus în inimă dorinţa arzătoare de a-şi dedica viaţa în slujirea celor mai săraci, în special a copiilor şi a tinerilor care erau numeroşi în oraşul său natal din Angri, în Campania. Pentru aceasta a urmat drumul preoţiei şi a devenit, într-un anumit sens, "Don Bosco din Sud". De la început a dorit să implice câţiva tineri în opera sa, care îi împărtăşeau idealul, propunându-le ca moto cuvintele sfântului Ioan Botezătorul: "Parate viam Domini - Pregătiţi calea Domnului" (Lc 3,4). Încrezându-se în divina providenţă, fericitul Alfonso Maria şi Surorile Baptistine au realizat o operă superioară aşteptărilor lor.

Traducere de Daniel Medveş

("Lumina creştinului", 12/2001)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie