Vineri, 29 noiembrie 2024
Sfântul Saturnin
episcop și martir
Saturnin, episcop de Touluose, este unul dintre sfinții cei mai populari din Franța și Spania, unde este considerat protector al "corridelor" (nu se spune însă dacă ocrotește pe toreador, pe taur, sau mulțimea care asistă acolo). Passio Saturnini este fără îndoială un document foarte important pentru cunoașterea vechii Biserici din Gallia. După autorul scrierii Passio, care a scris între 430 și 450, Saturnin și-a fixat sediul la Toulouse în 250, sub consulatul lui Deciu și Gratus. În acea epocă, relatează autorul, în Galia existau puține comunități creștine, compuse dintr-un mic număr de credincioși, în timp ce templele păgâne erau pline până la refuz de lume care sacrifica zeilor.
Saturnin, sosit de curând la Toulouse, probabil din Africa (numele este într-adevăr african) sau din orient, după cum se citește în Missale Gothicum, adunase deja primele roade ale predicii sale, atrăgând la credința în Cristos un apreciabil număr de cetățeni. Sfântul episcop, pentru obținerea unui mic oratoriu al proprietății sale, petrecea toate diminețile în fața "Capitoliului", adică a principalului templu păgân, dedicat lui Jupiter Capitolinul, unde preoții păgâni oferea ca jertfă zeului păgân un taur, pentru a avea răspunsurile cerute de credincioși în această privință.
După cât se pare prezența lui Saturnin îi făcea muți pe zei și de aceea preoții l-au învinuit pe episcopul creștin, a cărui lipsă de respect ar fi trezit susceptibilitatea divinităților păgâne. Într-o zi mulțimea l-a înconjurat în mod amenințător pe Saturnin și i-a impus să sacrifice un taur pe altarul lui Jupiter. La refuzul episcopului de a jertfi animalul, care puțin după aceea ar fi fost instrumentul inconștient al martiriului său, și mai mult încă în fața a ceea ce păgânii socoteau o ofensă provocatoare adusă divinității, Saturnin afirmând că nu se teme de fulgerele lui Jupiter, care este fără putere pentru că nu există, furioșii care se aflau acolo l-au legat de gâtul taurului, împungând apoi animalul care a fugit furios pe treptele "Capitoliului", târându-l pe episcop.
Saturnin, cu membrele strivite, a murit puțin după aceea, iar trupul său a fost lăsat în mijlocul drumului, de unde l-au luat două femei evlavioase și l-au înmormântat "într-o groapă foarte adâncă". Deasupra acestui mormânt, după un secol, sfântul Ilariu a construit o capelă din lemn, care a fost în curând distrusă, pierzându-se pentru un timp însăși amintirea, până când în secolul al VI-lea ducele Leunebaldo, după regăsirea moaștelor martirului, a dispus construirea în acel loc a bisericii închinate sfântului Saturnin, în franceză Saint Sernin-du-Taur, care în secolul al XIV-lea a primit actualul nume de Notre-Dame du Taur.
(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)