|
Vineri, 15 noiembrie 2024 Sfântul Albert cel Mare episcop și învățător al Bisericii (comemorare facultativă) Puțini știu la Paris că piața Maubert poartă numele marelui sfânt dominican, sărbătorit astăzi. Maubert derivă de la Magnus Albert, Albert cel Mare, învățatul maestru în teologie, în filozofie și în științele naturale care, datorită marii afluențe de studenți la cursurile sale de la universitatea din Paris, a fost constrâns să predea în piața publică, care poartă și acum numele său. Albert s-a născut la Lauingen (Bavaria) pe la 1206. La șaisprezece ani un unchi l-a dus la Padua pentru ca să-și completeze studiile universitare. Aici l-a întâlnit pe superiorul general al dominicanilor, fericitul Giordano di Saxonia, care l-a îndrumat spre viața religioasă. În 1229 Albert a îmbrăcat haina fraților predicatori și a fost trimis la Köln, unde era școala cea mai importantă a ordinului. Adevărat geniu enciclopedic, a fost în stare să pătrundă cu mintea sa extraordinară în domeniile cele mai diferite ale științei umane, de la științele naturale la cele speculative. Interesul universal pentru cultură, după spiritul epocii în care filozofia scolastică a ajuns la maxima înflorire, a existat în perfectă armonie cu angajarea ascetică spre perfecțiunea interioară: "Doamne Isuse, - se ruga - invocăm ajutorul tău pentru a nu ne lăsa să fim seduși de ispititoarele cuvinte deșarte despre noblețea familiei, despre prestigiul ordinului, despre ceea ce știința are ca atractiv". A predat la Hildesheim, la Freiburg, la Regensburg, la Strassbourg, la Köln și la Paris. L-a avut printre elevii săi pe Sfântul Toma de Aquino, ale cărui mari daruri de gânditor le-a ghicit. Fiind ales superior provincial al Germaniei, a părăsit catedra pariziană și a voit să fie mereu prezent în comunitățile încredințate grijii sale și a parurs pe jos regiunile germanice, cerșind de-a lungul drumului hrana și un adăpost pentru noapte. Fiind chemat la Roma, a trebuit să accepte numirea de episcop de Regensburg. A devenit proverbială dezlipirea sa totală de bogățiile pe care înalta funcție i le putea asigura: "În casele sale nu era un ban, în butoaiele sale nici o picătură de vin și nici o mână de grâu în hambarul său". A condus dieceza numai doi ani, apoi a cerut și a obținut să fie eliberat din această funcție, întorcându-se să trăiască viața comună în conventul său din Würzburg și să predea la Köln. Deja bătrân și obosit, pentru a se pregăti la o moarte bună, și-a ridicat mormântul, în fața căruia se ducea în fiecare zi pentru a recita Oficiul pentru răposați. A murit la Köln la 15 noiembrie 1280. Canonizat în 1931, Pius al XII-lea l-a proclamat patron al celor care se ocupă cu științele naturale. A meritat apelativul de "Mare" și de "Doctor universal". (Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini * * * Albert cel Mare Strălucit maestru în teologie, filozofie și științele naturale, sfântul Albert cel Mare nu a ezitat "să-și pună capacitățile intelectuale în slujba credinței, mărturisind astfel că rațiunea și credința sunt legate între ele și fac referință una la cealaltă", așa cum afirma Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea în finalul Mesajului pentru Cea de-a XX-a Zi Mondială a Tineretului. Biserica îi celebrează memoria la 15 noiembrie. Albert cel Mare s-a născut în anul 1193, la Lauingen, în Bavaria. La vârsta de 16 ani a fost dus la Padova de un unchi al său pentru a-și completa studiile universitare. Aici s-a întâlnit cu Giordano de Saxonia, superiorul general al călugărilor dominicani, om de o mare cultură și cu o viață spirituală deosebită. Acesta l-a convins pe Albert să îmbrățișeze viața călugărească. Astfel, în anul 1229, Albert a îmbrăcat haina călugărească a fraților predicatori și a fost trimis la Colonia (astăzi Köln), unde se afla școala cea mai importantă a Ordinului Dominican. Ca un adevărat geniu, Albert a pătruns cele mai adânci taine atât în științele naturale, cât și în cele speculative. Interesul universal pentru cultură și preocupările didactice au mers mână în mână cu străduința pentru desăvârșirea intelectuală și spirituală. "Doamne Isuse, - se ruga el - îți cerem ajutorul să nu ne lăsăm amețiți de cuvintele măgulitoare despre noblețea familiei, despre prestigiul ordinului călugăresc și despre forțele de atracție ale științei". A predat în universitățile din Hildesheim, Freiburg, Regensburg, Strasbourg, Köln și Paris. La lecțiile pe care Albert cel Mare le-a ținut în universitatea pariziană era o afluență de studenți atât de mare, încât a fost nevoit să predea chiar în piața publică, ce îi poartă de atunci numele ("Maubert"). Printre studenții săi s-a aflat și Toma de Aquino, viitorul sfânt și învățător al Bisericii, la care a descoperit însușirile excepționale de gânditor. Când superiorii i-au încredințat misiunea de conducător al provinciei călugărești din Germania, Albert a părăsit catedra și s-a dăruit cu totul acestei misiuni. În acest sens, a căutat să fie permanent la dispoziția comunităților încredințate, pe care le-a vizitat străbătând diferitele ținuturi ale Germaniei și cerșind de-a lungul drumului hrana necesară și adăpostul pentru noapte. Ulterior, a fost chemat la Roma și obligat să primească numirea ca episcop de Regensburg. A devenit proverbială dezlipirea sa totală de comoditățile la care funcția pe care o îndeplinea îi dădea dreptul: "În casele sale de bani nu se afla nici un ban; nici o picătură de vin în butoaie, nici un pumn de grâu în hambare". A condus Dieceza de Regensburg timp de numai doi ani. Apoi a cerut și a obținut să fie eliberat din această funcție și s-a întors la viața călugărească în Mănăstirea de la Würzburg, reluându-și cursurile la Universitatea din Köln. Ajuns la adânci bătrâneți și simțindu-se obosit, Albert s-a îngrijit să i se pregătească un mormânt, la care se ducea zilnic și recita "Oficiul pentru morți", cu gândul de a se pregăti pentru o moarte bună. A încetat din viață la Köln, în ziua de 15 noiembrie 1280. Papa Pius al XI-lea l-a declarat sfânt în anul 1931, iar papa Pius al XII-lea l-a proclamat patron al celor care studiază științele naturale. Pentru calitățile sale extraordinare și pentru activitatea sa în domeniul învățământului a primit supranumele de "cel Mare" și titlul de învățător al Bisericii. Teolog, profesor și păstor plin de zel în vestirea evangheliei, sfântul Albert cel Mare l-a făcut cunoscut tuturor pe Cristos, rămânând și astăzi un exemplu strălucit de trăire a credinței și a sfințeniei. Emanuel Imbrea ("Lumina creștinului", 11/2005)
|
|
Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS) tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro design și conținut copyright 2001-2024 * * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat |