Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTUL ZILEI 

Joi, 25 aprilie 2024 

Sfântul Marcu

evanghelist (sărbătoare)

În cărțile Noului Testament Marcu este amintit de zece ori, cu numele ebraic de Ioan, cu numele roman de Marcu și cu numele dublu de Ioan Marcu. După unii specialiști ar trebui să se distingă doi sau chiar trei de Marcu. Noi acceptăm aici opinia cea mai comună a unui singur Ioan Marcu, fiul acelei Marii în a cărei casă se adunau primii creștini din Ierusalim și unde a mers să se refugieze însuși sfântul Petru după minunata eliberare din închisoare.

Marcu, evreu de origine, s-a născut probabil în afara Palestinei, dintr-o familie înstărită. Sfântul Petru, care îl numește "fiul meu", l-a avut desigur cu sine în călătoriile misionare în Orient și la Roma, unde ar fi scris Evanghelia. Antichitatea creștină, începând cu Papias (mort în anul 130), l-a numit pe Marcu "interpretul lui Petru": "Marcu, un interpret al lui Petru, a redat în scris exact tot ceea ce își amintea. Însă nu a scris în ordine ceea ce Domnul a spus și a făcut. Cu alte cuvinte Marcu nu l-a auzit pe Domnul, nici nu l-a însoțit; dar, mai târziu, l-a auzit pe Petru, care prezenta învățăturile sale după nevoie...".

În afară de familiaritatea cu sfântul Petru, evanghelistul Marcu se poate lăuda cu o lungă comunitate de viață cu apostolul Paul, pe care l-a întâlnit pentru prima dată în anul 44, când Paul și Barnaba au adus la Ierusalim generoasa colectă a comunității din Antiohia. La întoarcere, Barnaba l-a luat cu sine și pe tânărul nepot Marcu. După evanghelizarea Ciprului, când Paul a planificat o călătorie și mai obositoare și mai riscantă în centrul Asiei Mici, printre necredincioasele și războinicele populații semibarbare ale munților Taurus, Marcu - citim în Faptele Apostolilor - "s-a despărțit de Paul și Barnaba și s-a întors la Ierusalim". Apoi Marcu s-a întors alături de sfântul Paul, în timp ce acesta era închis la Roma.

În anul 66 sfântul Paul ne dă ultima informație despre Marcu, scriind din închisoarea romană lui Timotei: "Ia-l cu tine pe Marcu. Pot avea bine nevoie de serviciile sale". Datele cronologice ale vieții sfântului Marcu rămân nesigure. El a murit probabil în anul al XIV-lea al domniei lui Nero (68), de moarte naturală, după o relatare, iar după o alta ca martir, la Alexandria, în Egipt. Faptele lui Marcu, o scriere de la mijlocul secolului al IV-lea, relatează că sfântul Marcu, în ziua de 24 aprilie, a fost târât de păgâni pe străzile Alexandriei legat cu frânghii la gât. Fiind aruncat în închisoare, în ziua următoare a suferit același chin cumplit și a murit. Trupul său, aruncat în flăcări, a fost sustras de la distrugere de către credincioși. Sustragerea trupului său de către doi negustori venețieni în anul 828 aparține legendei, dar tocmai în legătură cu această legendă a fost ridicată din anul 976 până în anul 1071 minunata bazilică venețiană dedicată autorului celei de-a patra evanghelii, simbolizat de către leu.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Augustus Czartoryski

La 25 aprilie 2004, Sfântul Părinte l-a beatificat pe pr. Augustus Czartoryski (1858-1893), călugăr salezian. Alături de el au mai fost beatificați: Laura Montoya (1874-1949), María Guadalupe García Zavala (1878-1963), Giulia Nemesia Valle (1847-1916), Eusebia Palomino Yenes (1899-1935) și Alexandrina Maria da Costa (1904-1955).

Augustus Czartoryski s-a născut la Paris, la 2 august 1858, dintr-o familie nobilă de origine poloneză. Părinții lui au fost prințesa Maria Amparo Munoz de Vista Alegre și Ladislao Czartoryski, prinț al Poloniei. La șase ani îi moare mama, bolnavă de tuberculoză, boală transmisă și lui. Când boala își arătă primele simptome, începe pentru Augustus un lung și greu drum în căutarea sănătății. Dar nu însănătoșirea era principalul obiectiv al căutării sale, ci un altul, mult mai prețios, acela al vocației sale. La 20 de ani, scriindu-i tatălui, îi spunea printre altele, referindu-se la festivitățile mondene la care era constrâns să participe: "Mărturisesc că sunt plictisit de toate acestea. Sunt distracții inutile, care mă neliniștesc".

O influență mare asupra tânărului principe a avut-o învățătorul său, Giuseppe Kalinowski (1835-1907), canonizat de papa Ioan Paul al II-lea în 1991. Când Kalinowski a intrat în Ordinul Carmelit, tatăl lui Augustus l-a încredințat pe fiul său unui nou învățător, un preot, Stanislao Kubowicz. Acesta a fost pentru Augustus de un real ajutor spiritual. Evenimentul decisiv a fost însă întâlnirea sa cu Don Bosco. După această întâlnire, Augustus s-a simțit nu doar întărit în vocația la viața călugărească, dar chiar convins că este chemat să devină salezian. Papa Leon al XIII-lea în persoană a fost acela care a eliminat orice dubiu în privința acceptării tânărului Augustus în ordin, cerându-i lui Don Bosco să îl primească în comunitate, în care acesta va rămâne până la moarte.

La sfârșitul lunii iunie 1887, după ce a renunțat la toate în favoarea fraților, tânărul a fost trimis la St. Benigno Canavese pentru perioada aspirandatului. A trebuit să înfrunte multe provocări, mai ales pe cele venite din partea familiei, care nu dorea să accepte această alegere, dar Augustus nu s-a lăsat învins. La 24 noiembrie 1887 primește din mâna lui Don Bosco haina călugărească. După două luni Don Bosco moare, iar pe mormântul lui, la Valsalice, principele Czartoryski depune voturile și devine salezian.

Este trimis pentru studiile teologice pe coasta ligură. Familia face presiuni și la cardinalul Parocchi pentru a determina întoarcerea principelui în sânul familiei. Augustus îi răspunde cardinalului: "În deplină libertate am voit să depun voturile, și o fac cu cea mai mare bucurie în inimă. Din acea zi, în care am intrat în congregație, mă bucur de o mare liniște spirituală, și îi mulțumesc Domnului că mi-a dat să cunosc Societatea Saleziană și că m-a chemat să trăiesc în ea".

Pregătit de suferință, în ziua de 2 aprilie 1892 este hirotonit la San Remo de Mons. Tommaso Reggio, episcop de Ventimiglia. Principele Ladislao și mătușa Isa nu au participat la sfințire. Întreaga familie s-a reunit apoi la Mentono, la 3 mai, unde a avut loc o reconciliere tacită a întregii familii.

Viața sacerdotală a lui Don Augustus a durat doar un an, pe care el l-a petrecut la Alassio, într-o cameră ce dădea în curtea copiilor. S-a stins la Alassio, în seara de sâmbătă, 8 aprilie 1893, în octava Paștelui. "Ce Paște frumos!", i-a spus luni fratelui călugăr care îl asista, fără să-și imagineze că ultima zi din octavă o va celebra în paradis. Avea 35 de ani, din care cinci de viață saleziană. Pe amintirea de la prima sfântă Liturghie celebrată avea scris: "Căci mai bună este o zi în curțile tale decât mii de zile în altă parte. Fericiți cei care locuiesc în casa ta: în veci te vor lăuda" (Ps 83).

("Lumina creștinului", 5/2004)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat