II. EUHARISTIA - CENTRUL VIEŢII MELE

5. ADORAŢII EUHARISTICE

I. Isus, lumina lumii

Isuse, Răscumpărător milostiv, în Euharistie tu ne dai dovada cea mai grăitoare şi mişcătoare a iubirii tale faţă de noi. Pentru a corespunde unei iubiri atât de mari, iată-ne dispuşi să ne dăruim cu totul ţie, voind astfel să împlinim făgăduinţele făcute la sfântul Botez. Ne angajăm să realizăm acea convertire interioară pe care tu ne-o ceri în sfânta Evanghelie. Ne vom strădui să ne dezlipim de noi înşine şi de afecţiunile care ne leagă de lumea deşartă, pentru a fi mai liberi şi pregătiţi să împlinim cu iubire voinţa sfântă a Tatălui. Încredinţăm în mâinile tale existenţa şi vocaţia noastră de creştini, pentru ca tu să ne pui în slujba planurilor tale şi în folosul lumii care are nevoie, mai mult ca oricând, de oameni şi de creştini devotaţi.

Vom întreţine în noi şi în sufletele care ne înconjoară spiritul de rugăciune şi de pocăinţă, pentru ca să fim cât mai pregătiţi pentru celebrarea Euharistiei, pentru apostolat şi pentru faptele de caritate. Conştienţi de faptul că necredinţa a dus la ruină o mulţime de oameni, că păcatul şi nedreptatea se răspândesc tot mai mult, înălţăm către tine cu încredere ochii noştri şi implorăm mila ta pentru toţi cei care ne înconjoară. Întâmpină cu harul tău pe toţi cei care umblă în întunericul acestei vieţi. Tu care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Lectură: Ioan 8,12-20

Vorbind din nou fariseilor, Isus le-a zis: "Eu sunt lumina lumii; cine mă urmează pe mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii". I-au spus fariseii: "Tu dai mărturie despre tine însuţi; deci mărturia ta nu are valoare". Isus le-a răspuns: "Da, eu dau mărturie despre mine însumi şi totuşi mărturia mea are valoare, căci eu ştiu de unde am venit şi încotro mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici încotro mă duc. Judecata voastră este pur omenească; eu nu judec pe nimeni. Şi chiar dacă judec, judecata mea are valoare, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl care m-a trimis este cu mine. Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni are valoare; eu dau mărturie despre mine însumi şi totodată dă mărturie despre mine Tatăl care m-a trimis". Fariseii l-au întrebat: "Unde este Tatăl tău?" Isus a răspuns: "Voi nu mă cunoaşteţi nici pe mine, nici pe Tatăl meu; dacă m-aţi cunoaşte pe mine, l-aţi cunoaşte şi pe Tatăl meu". Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa mulţimea în templu, lângă visterie, dar nimeni nu l-a arestat pentru că încă nu-i venise ceasul.

Cuvântul Domnului.

Meditaţie

"Cât timp lumina este cu voi, umblaţi în lumină, căci vine noaptea când nimeni nu poate lucra" (In 9,4), a spus Isus. Pentru un creştin, viaţa prezentă nu este orbecăială în întuneric. Chiar dacă el uneori învaţă din greşeli, totuşi, având învăţătura lui Cristos de fir călăuzitor al vieţii, înţelepciunea acestuia îl fereşte să cadă prea des în greşeli. Ca un copil ascultător de părinţi, el progresează iute în ştiinţă şi înţelepciune, pentru că a avut de la început iscusinţa de a se lăsa condus de experienţa altora. A pornit deci la drum umilit şi supus şi aşa a putut dobândi ceea ce prin experienţă personală şi prin greşeli ar fi câştigat cu încetineală. Învăţătura lui Isus este negreşelnică. Ea nu vine de la un simplu om învăţat supus greşelii, ci vine de la însuşi Dumnezeu care, fiind atotştiutor, nu poate greşi şi fiind sfânt şi drept, nu poate înşela pe cineva, mai ales că el vrea numai binele făpturilor sale. De aceea, numai Cristos este şi trebuie să ne fie lumina vieţii de care trebuie să profităm din plin cât timp această lumină este cu noi. Căci de vom zăbovi prea mult departe de el, în întunericul înşelării de noi înşine, va veni timpul când nu-l vom mai afla şi riscăm să murim în această nenorocită stare, aşa cum cei care s-au opus lui Isus, au sfârşit prin a muri în păcatul lor.

(se poate spune Crezul sau un cântec de exprimare a credinţei)

Rugăciunea credincioşilor

Fraţilor, Mântuitorul nostru, descoperindu-şi mărirea, a chemat toate popoarele la mântuire. Să-l rugăm să ne lumineze pe toţi cu harul său. (pauză)
R. Cristoase, lumina Tatălui, luminează lumea!
- Tu, care te-ai arătat în trup omenesc, sfinţeşte rugăciunea şi munca noastră, pentru ca să aducă roade veşnice. R.
- Tu, care ai putere asupra cerurilor, fereşte-ne de orice păcat şi de orice greşeală, pentru ca să dăm mărturie despre harul pe care ni l-ai dăruit. R.
- Fă să strălucească asupra noastră lumina iubirii tale. Înţelepciunea ta să inspire proiectele şi faptele vieţii noastre. R.
- Fă să păstrăm în inima noastră, să medităm şi să punem în practică cuvintele tale, imitând-o pe preasfânta ta Mamă. R.
- Lumina noastră să strălucească în faţa oamenilor, ca ei să vadă faptele noastre cele bune şi să-l preamărească pe Tatăl, care se află în ceruri. R.
- Reînnoieşte credinţa în toţi creştinii, învaţă-ne să recunoaştem prezenţa ta în Biserică şi în orice om. R.
- Arată celor aflaţi în agonie, lumina iubirii tale şi primeşte pe fraţii noştri răposaţi în fericirea veşnică a cerului. R.

Doamne, prin Euharistie, tu ai dat oamenilor hrană şi băutură pentru suflete şi lumina care să-i conducă la mântuire. Dă-ne, te rugăm, tăria harului tău pentru ca, întăriţi de pâinea care ne-a fost dată pentru viaţa lumii, să putem parcurge viaţa în dreptate, caritate şi pace. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Tatăl nostru...
(se poate da binecuvântarea)

II. Isus binefăcător şi tămăduitor al oamenilor

Rugăciune

O Isuse, noi credem în tine şi ne închinăm ţie. Tu eşti întristat pentru păcatele noastre, voim să-ţi oferim ispăşirea noastră pentru greşelile oamenilor, în unire cu jertfa euharistică, pentru indiferenţa lumii faţă de tine şi de Biserica ta, pentru nepăsarea celor care se arată nesimţitori la chemarea bunătăţii tale, pentru nesocotirea şi încălcarea legilor tale, pentru abuzul de plăceri, pentru refuzul multora de a corespunde cerinţelor iubirii tale; pentru nedreptăţile împotriva celor slabi, pentru căderile în descurajare şi disperare ale atâtor oameni, pentru marea nerecunoştinţă din partea acelora pe care tu i-ai încărcat de binefacerile tale, noi îţi oferim inima şi ispăşirea noastră, ataşamentul nostru faţă de tine şi de învăţătura Bisericii tale. Amin.

Lectură: Matei 4,23-25

"Isus străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă în popor. Vestea despre el s-a răspândit în toată Siria, şi-i aduceau pe toţi cei ce se aflau în suferinţă, cuprinşi de felurite boli şi chinuri: îndrăciţi, lunatici, paralitici, şi el îi vindeca. Mare mulţime de oameni mergeau după el, din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. "

Cuvântul Domnului

III. Isus, viţa cea adevărată

Rugăciune

Isuse, Fiu al lui Dumnezeu, rege al cerului şi al pământului, credem în tine şi ne închinăm ţie, ne unim cu cetele îngereşti şi cu sfinţii din cer pentru preamărirea ta. Ia în stăpânire inima noastră, trupul, sufletul şi pe noi înşine cu totul; simţurile şi facultăţile noastre, gândurile şi simţămintele noastre sunt ale tale. Ne dăruim ţie cu totul, Doamne, voim să trăim şi să murim în iubirea ta. Fiecare bătaie a inimii noastre să fie o mărturisire a iubirii pe care ţi-o purtăm. Fie ca şi ultima noastră respiraţie să ţi-o dăruim ca un act de iubire. Amin.

Lectură: Ioan 15,1-7

Înainte de a trece din această lume la Tatăl său, Isus a spus ucenicilor: "Eu sunt viţa cea adevărată, şi Tatăl meu este viticultorul. Orice mlădiţă care este în mine şi nu aduce rod, Tatăl meu o va înlătura; şi orice mlădiţă care aduce rod, el o curăţă, ca să dea rod şi mai mult. Voi sunteţi deja curaţi, prin cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâneţi în mine, şi eu în voi. Precum mlădiţa nu poate să aducă rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâneţi în mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe, căci fără mine nimic nu puteţi face. Cine nu rămâne în mine, este aruncat afară, ca mlădiţa tăiată. Mlădiţele uscate sunt adunate, aruncate în foc şi ard. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele în voi, puteţi cere orice vreţi şi veţi primi".

Cuvântul Domnului.

Meditaţie

Sfântul Paul ne învaţă că Isus Cristos şi-a întemeiat Biserica asemenea unui trup omenesc: trupul său mistic, căruia el îi este capul, iar creştinii sunt membrele. Precum fără cap un trup moare şi se descompune, tot aşa, cel care se desparte de Cristos şi de Biserica sa este sortit morţii sufleteşti şi pieirii veşnice. Un organ se poate îmbolnăvi, dar atât timp cât el rămâne în trup, sub comanda creierului şi în legătură cu celelalte organe, el se poate vindeca, fiindcă întreg trupul îşi pune în mişcare resursele de apărare şi de vindecare a bolii. Tot astfel un creştin, oricât ar fi el de păcătos şi de nevrednic, atât timp cât el nu se leapădă de Cristos şi de Biserica sa, el beneficiază de toate sfintele Liturghii, de toate harurile pe care Cristos le revarsă în Biserică, are parte de rugăciunile confraţilor săi şi poate oricând să fie tămăduit şi să-şi asigure mântuirea veşnică. El este un mădular bolnav al Bisericii, dar poate fi vindecat pentru că nu a pierdut legătura cu seva dătătoare de viaţă care vine din trunchiul viţei adevărate care este Cristos.

Păcatul lepădării de credinţă este o nenorocire fatală care face imposibilă mântuirea. Asemenea păcat îl fac cei care, fie că se leapădă cu totul de credinţa creştină, fie că nu vor să o primească în întregimea ei şi intră în comunităţi religioase separate de Biserică, socotind după mintea lor, că slujesc astfel lui Cristos. Ei interpretează Scripturile după priceperea lor şi nesocotesc orânduirea lui Cristos care a dat Bisericii sale, şi numai ei, dreptul de a păstra neştirbit depozitul credinţei şi de a-l interpreta. Lor li se pare că sunt ai lui Cristos, dar în realitate s-au înstrăinat de el, au rupt legătura cu trunchiul viei. Căci nu omul e cel care hotărăşte în ce fel să slujească lui Dumnezeu, ci trebuie să se supună modului în care Dumnezeu vrea să fie slujit, aşa cum într-un palat regal curtenii trebuie să păstreze rânduiala casei, dacă vor să placă stăpânului, iar nu să nesocotească voinţa acestuia şi să născocească feluri noi de a sluji, feluri care se abat de la cel statornicit de rege.

(se poate spune Crezul sau un cântec de exprimare a credinţei).

Rugăciunea credincioşilor

Isuse, tu ai înfiinţat Biserica ta pentru a aduce lumii mântuire, i-ai dat o hrană spirituală prin sfânta Euharistie şi ai făcut din ea sfinţitoare a sufletelor, învăţătoare negreşelnică a adevărului şi împărţitoare de har şi milă. (pauză)
R. Doamne, întăreşte în credinţă Biserica ta!
- Isuse, luminează lumea cu lumina cuvântului tău, ca sufletele să se întoarcă la tine şi să creadă în Evanghelia ta. R.
- Fă ca lumea să creadă în iubirea ta şi să te recunoască drept rege mântuitor şi învăţător, iar credincioşii tăi să fie purtători de frăţietate şi de pace. R.
- Fii alături de păstorul ei suprem, papa, de episcopii şi preoţii Bisericii; revarsă în ei duhul tău de unitate, de iubire şi de pace. R.
- Fă ca toţi creştinii să rămână mereu uniţi cu tine, viţa cea adevărată, cap şi pontif al Bisericii şi să dea o mărturie trainică pentru Evanghelia ta. R.
- Dă lumii pacea, ca în dreptate şi frăţie să fie întărită întreaga societate omenească. R.
- Fraţilor noştri adormiţi întru Domnul, dă-le slava învierii şi fă-ne şi pe noi părtaşi de fericirea lor. R.

Dumnezeule atotputernic şi veşnic, sporeşte în noi credinţa, speranţa şi iubirea, ca să putem dobândi toate cele făgăduite de tine, făcându-ne să iubim cele ce ne porunceşti. Prin Cristos Domnul nostru. Amin.
Tatăl nostru...
(se poate da binecuvântarea)

IV. Prin crucea lui Isus ajungem la viaţă

Rugăciune

Isuse, Cuvântul întrupat, care te-ai făcut pentru noi om al durerilor şi victimă de ispăşire în preasfântul tău Sacrament, ne închinăm ţie, prezent şi viu în toate ostiile consacrate din lume. Credem şi sperăm în tine, te iubim mai presus de orice, din toată inima, sufletul şi mintea noastră. Ţie ne oferim ca jertfe de ispăşire pentru greşelile fraţilor noştri, mai ales pentru marea vinovăţie a sacrilegiilor, a blestemelor şi înjurăturilor, a necredinţei şi a închinării la idoli, ataşării de cele materiale şi senzualităţii dezlănţuite. Voim să ne asociezi ca victime pe altarul jertfei tale şi să-ţi zicem: preasfântă Treime, Tată, Fiu şi Duh Sfânt, fă-ne să trăim numai pentru tine, în tine şi cu tine. Amin.

Lectură: Matei 16,24-26

Isus a spus ucenicilor săi: "Dacă vrea cineva să vină după mine, să renunţe la el însuşi, să-şi ia crucea şi să mă urmeze. Pentru că cine va voi să-şi salveze viaţa, o va pierde; iar cine-şi pierde viaţa pentru mine, o va salva. Ce i-ar folosi omului de ar câştiga lumea întreagă, dacă apoi şi-ar pierde viaţa? Sau cu ce preţ ar putea omul să-şi cumpere din nou viaţa?"

Cuvântul Domnului.

Meditaţie

Isus cheamă la el sufletele zicând: "Luaţi jugul meu asupra voastră (...) căci jugul meu e plăcut, iar povara mea uşoară" (Mt 11,30), dar pe de altă parte ne vorbeşte despre purtarea crucii, ceea ce presupune suferinţă, şi încă grea, căci crucea era în timpul lui Isus o cumplită osândă. Cum poate fi deci purtarea crucii un jug bun şi o sarcină uşoară?

Omul din firea lui se îngrozeşte de suferinţă. Mulţi îşi închipuie că viaţa creştină, trăită în plinătatea ei, ar fi o viaţă monotonă şi tristă, lipsită de bucurii, o viaţă de rob. Ei nu ştiu însă câtă pace şi bucurie se ascunde sub această aparenţă. Nu ştiu pentru că nu au încercat să o pună în practică spre a-i gusta ascunsa fericire. Aceştia sunt de compătimit pentru că, deşi ei fug de cruce, nu o pot evita. Viaţa omului este întotdeauna un şir de greutăţi ce nu pot fi evitate, şi trebuie învinse de renunţări fără de care nu se poate realiza nimic temeinic în viaţă.

Toate acestea, în sine amare şi triste, devin însă uşor de purtat când sunt primite şi îndurate în unire cu Dumnezeu, în spirit creştinesc de iubitoare supunere la încercările vieţii, văzând în ele expresia voinţei lui Dumnezeu a cărui înţelepciune şi iubire părintească nu lasă niciodată pe copiii săi împovăraţi mai mult decât este necesar binelui lor sufletesc şi decât pot îndura slabele lor puteri. La eforturile celor care îl iubesc pe Dumnezeu, se adaugă întotdeauna ajutorul harului său, însoţit de seninătate şi de o pace pe care nu o poate înţelege decât cel care a gustat-o. De aceea spunea sfântul Ioan Vianney că viaţa creştinului e ca un cojoc cu spini pe dinafară, dar pe dinăuntru căptuşit cu blană moale.

Iar la capătul acestui jug bun şi blând, purtat cu Isus şi din iubire pentru Isus, se află cel mai mare bine pe care omul şi-l poate dori: mântuirea sufletului său. Adică acea fericire de neînchipuit pentru care sunt vrednice toate necazurile şi suferinţele acestei vieţi. Răsplata va depăşi infinit umilele noastre strădanii de a-l urma pe Isus prin cruce, la viaţa cea adevărată, la bucuria nepieritoare a cerului.

(se poate spune Crezul sau un cântec de exprimare a credinţei).

Rugăciunea credincioşilor

Cristos la Cina pascală ne-a dat trupul şi sângele său pentru viaţa lumii. Uniţi în rugăciune de laudă, să chemăm în ajutor numele său:
R. Isuse, tu eşti pâinea coborâtă din cer.
- Cristoase, care te-ai manifestat în trup, sfinţeşte-ne în rugăciune şi în suferinţe. Eliberează viaţa noastră de orice rău şi de păcat. R.
- Tu, care te-ai făcut victimă pentru păcatele noastre, primeşte şi întăreşte propunerile noastre bune, ca să putem cunoaşte milostivirea ta şi bucuria de a-ţi sluji în umilinţă şi caritate. R.
- Binecuvântează-ne aspiraţiile, suferinţele şi bucuriile. Prinosul laudei noastre să se înalţe spre tine, precum se înalţă mireasma de tămâie dintr-o cadelniţă. R.
- Isuse, soare strălucitor, dă-ne harul să te urmăm întotdeauna pe calea vieţii noastre; descoperă-ne nouă bunătatea ta care lucrează în orice făptură; nu îngădui să fim biruiţi de Cel Rău; harul tău să ne asiste şi să lucreze în noi, ca să fim făcători de pace şi de bună înţelegere între fraţii noştri. R.
- Învaţă-ne să te recunoaştem pe tine în toţi oamenii, mai ales în cei săraci şi suferinzi. R.
- Alină pe cei obosiţi şi întristaţi, pe cei împovăraţi de amărăciune şi durere, revarsă peste toţi mângâierile tale. R.
- Măreşte în noi darurile iubirii tale şi roadele harului tău, spre a te urma pe tine care eşti calea, adevărul şi viaţa. R.

Doamne, puterea iubirii tale să desprindă mintea şi inima noastră de cele pământeşti, ca să trăim şi să murim în iubirea ta, aşa cum tu ai trăit şi ai murit din iubire pentru noi. Amin. Tatăl nostru...