I. RUGĂCIUNEA - UN DIALOG PERSONAL CU DUMNEZEU

RUGĂCIUNE DE SEARĂ - IV

Treime infinită,
Mărire-ţi cântăm în amurgul serii;
În Isus ne-ai făcut fii ai luminii,
Iar locul tău e-n inimile noastre.

Tu, veşnic fără seamăn,
Izvor de viaţă nemuritoare,
Tot ce-i creat spre tine se îndreaptă
Cu dragoste, cântând a ta mărire.

Te preamărim, Stăpâne,
În timpul cel scurt al vieţii noastre,
Sperând s-ajungem ziua fără seară
În care tu să fii lumina noastră.

Spre tine ruga noastră,
Treime fericită şi eternă,
Ce mângâi inimile zbuciumate
În liniştita mare a iubirii.
Amin.

Te rog, Doamne, ocroteşte-mă în această noapte. Tu eşti pentru mine adevărata odihnă; ajută-mă să dorm în pace.
Veghează asupra mea, îndepărtează orice ameninţare şi condu-mă pe căile tale. Doamne, tu eşti păzitorul meu. Rămâi cu mine, Doamne!

Când suntem de veghe ocroteşte-ne, Doamne; nu ne părăsi în timpul somnului: inima să vegheze cu Cristos, iar trupul să se odihnească în pace.
Dumnezeule atotputernic şi bun, iartă-mi toate păcatele, dă-mi putere să nu cad iarăşi şi condu-mă la viaţa veşnică. Amin

Mă rog ţie, Dumnezeule adevărat, în care, de la care şi prin care toate lucrurile sunt adevărate. Dumnezeule, a fugi de tine înseamnă pierzare. Întoarcerea la tine este înviere. Locuirea cu tine înseamnă viaţă.
Dumnezeule, pe care nimeni nu-l pierde, dacă nu se înşeală pe sine; pe care nimeni nu-l caută, dacă harul nu-l conduce; pe care nimeni nu-l găseşte, dacă nu e curat.
Dumnezeule, pe care a-l primi înseamnă a muri, pe care a-l aştepta înseamnă a-l iubi, pe care a-l intui înseamnă a-l poseda.
Dumnezeule, spre care ne împinge credinţa, spre care ne conduce speranţa, cu care ne uneşte dragostea.

(Sfântul Augustin)

Doamne Isuse Cristoase, tu care eşti lumina, de ce îngădui ca eu să rămân în întuneric?
De câte ori ador lumina şi totuşi prefer întunericul; slujesc adevărul şi mă pierd în gânduri deşarte! Luminează-mă cu lumina prezenţei tale!
Tu care ai dat vederea orbului din naştere, luminează-mă!
Tu care l-ai vindecat pe lepros, curăţă-mă!
Tu care l-ai înviat pe Lazăr, reînnoieşte-mă!
Tu care i-ai eliberat pe cei trei tineri din foc, salvează-mă!
Tu eşti Părintele Luminii, de la care vine orice lucru bun, orice dar perfect.
Tu eşti izvorul vieţii şi autorul mântuirii veşnice.

Să se înalţe spre tine, Dumnezeule atotputernic, ruga mea de seară şi să coboare asupra mea binecuvântarea ta pentru ca astăzi şi totdeauna să mă pot bucura de darul mântuirii tale.

Doamne, Părintele nostru, la sfârşitul acestei zile, nouă ni se pare că nimic important nu s-a schimbat în inimile noastre.
Aminteşte-ţi, Doamne, că în fiecare zi începe împărăţia ta şi tu, cu discreţie dar neobosit, ne conduci spre iubirea ta.
Noi recunoaştem aceasta şi îţi spunem: "Rămâi cu noi, Doamne, în această zi care se sfârşeşte, în această noapte care începe, în această zi care vine, în toată veşnicia." Amin.