Alegeţi altă zi: 12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

20 aprilie 2019 

SÂMBĂTA SFÂNTĂ
Ss. Anicet, pp.; Marcian, călug.
Gen 1,1-2,2; Ps 103 Ex 14,15-15,1; Ps Ex 15 Rom 6,3-11; Lc 24,1-12;

LECTURA I*
Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune.
Citire din cartea Genezei 1,1-2,2
La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Pământul era neorânduit şi pustiu, şi întuneric era deasupra abisului, şi duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. ³ Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. ⁴ Dumnezeu a văzut că lumina era bună şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. ⁵ Dumnezeu a numit lumina "zi", iar întunericul l-a numit "noapte". Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi. ⁶ Şi a zis Dumnezeu: "Să fie firmament între ape care să despartă apele de ape!" ⁷ Dumnezeu a făcut firmamentul şi a despărţit apele care sunt sub firmament de apele care sunt deasupra firmamentului. Şi aşa a fost. ⁸ Dumnezeu a numit firmamentul "cer". Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua. ⁹ Şi a zis Dumnezeu: "Să se adune apele care sunt sub cer într-un singur loc şi să se facă văzut uscatul!" Şi aşa a fost. ¹⁰ Dumnezeu a numit uscatul "pământ", iar adunarea apelor a numit-o "mare". Şi a văzut Dumnezeu că era bun. ¹¹ Şi a zis Dumnezeu: "Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!" Şi aşa a fost. ¹² Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. ¹³ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia. ¹⁴ Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe firmamentul cerului, ca să despartă ziua de noapte şi să fie semne pentru sărbători, pentru zile şi ani, ¹⁵ şi să fie luminători pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul!" Şi aşa a fost. ¹⁶ Şi a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mare - ca să stăpânească ziua - şi luminătorul cel mic - ca să stăpânească noaptea - şi stelele. ¹⁷ Dumnezeu i-a pus pe firmamentul cerului ca să lumineze pământul, ¹⁸ să stăpânească ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că era bine. ¹⁹ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra. ²⁰ Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de fiinţe vii şi să zboare păsări deasupra pământului pe firmamentul cerului!" ²¹ Şi Dumnezeu a creat peştii cei mari şi toate fiinţele vii care mişună în ape, după specia lor, şi toate păsările înaripate, după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. ²² Şi le-a binecuvântat Dumnezeu, zicând: "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; şi păsările să se înmulţească pe pământ!" ²³ Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. ²⁴ Şi a zis Dumnezeu: "Să facă pământul să iasă fiinţe vii după specia lor: animale, reptile şi vieţuitoare ale câmpului, după specia lor!" Şi aşa a fost. ²⁵ Şi a făcut Dumnezeu vieţuitoare ale câmpului după specia lor, animalele după specia lor şi toate reptilele pământului după specia lor. Şi a văzut Dumnezeu că era bun. ²⁶ Şi a zis Dumnezeu: "Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră şi să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului, peste animale, peste tot pământul şi peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!" ²⁷ Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. ²⁸ Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate fiinţele care se târăsc pe pământ!" ²⁹ Şi a zis Dumnezeu: "Iată, v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. ³⁰ Iar tuturor fiinţelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor care se târăsc pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarba verde ca hrană". Şi aşa a fost. ³¹ Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune. Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea. ^2,1 Astfel s-au împlinit cerurile şi pământul şi toată oştirea lor. ² Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse.

Cuvântul Domnului

* sau, forma prescurtată:

LECTURA I
Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune.
Citire din cartea Genezei 1,1.26-31a
La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Şi a zis Dumnezeu: "Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră şi să stăpânească peste peştii mării şi peste păsările cerului, peste animale, peste tot pământul şi peste toate reptilele care se târăsc pe pământ!" ²⁷ Şi l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său. După chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat. ²⁸ Şi i-a binecuvântat Dumnezeu. Dumnezeu le-a zis: "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate fiinţele care se târăsc pe pământ!" ²⁹ Şi a zis Dumnezeu: "Iată, v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. ³⁰ Iar tuturor fiinţelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor care se târăsc pe pământ, care au în ele suflare de viaţă, le dau toată iarba verde ca hrană". Şi aşa a fost. ^31a Şi Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi, iată, erau foarte bune.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 103(104),1-2a.5-6.10 şi 12.13-14.24 şi 35c (R.: cf. 30)
R.: Trimite, Doamne, Duhul tău şi reînnoieşte faţa pământului!

¹ Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Doamne Dumnezeul meu, tu eşti nemărginit de mare.
Tu eşti înveşmântat în strălucire şi maiestate,
^2a învăluit în lumină ca într-o haină. R.

⁵ Tu ai aşezat pământul pe temeliile sale,
ca să nu se clatine în veci şi pentru totdeauna.
⁶ Tu ai acoperit abisul ca într-o haină;
şi apele stăteau până deasupra munţilor. R.

¹⁰ Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele se strecoară printre munţi.
¹² Păsările cerului locuiesc deasupra lor
şi dintre ramuri îşi înalţă glasul lor. R.

¹³ Tu faci să cadă ploaie din lăcaşurile tale peste munţi;
tu saturi pământul cu rodul lucrărilor tale.
¹⁴ Tu faci să răsară iarbă pentru animale
şi verdeţuri, în folosul omului,
ca el să scoată hrană din pământ. R.

²⁴ Cât de numeroase sunt lucrările tale, Doamne:
toate le-ai făcut cu înţelepciune!
Pământul este plin de creaturile tale.
^35c Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! R.

LECTURA A II-A
Fiii lui Israel au trecut prin mare ca pe uscat.
Citire din cartea Exodului 14,15-15,1a
În zilele acelea, Domnul i-a zis lui Moise: "De ce strigi către mine? Spune-le fiilor lui Israel să pornească! ¹⁶ Iar tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna asupra mării şi desparte-o; fiii lui Israel vor merge prin mijlocul mării, pe uscat. ¹⁷ Iată, eu voi împietri inima egiptenilor ca să meargă după ei! Şi voi fi glorificat în faraon şi în toată oştirea lui, în carele lui şi în călăreţii lui. ¹⁸ Vor cunoaşte egiptenii că eu sunt Domnul când voi fi glorificat în faraon, în carele lui şi călăreţii lui". ¹⁹ Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a început să meargă în urma lor. Şi coloana de nor dinaintea lor a început să stea în urma lor. ²⁰ Moise şi-a întins mâna asupra mării: Domnul a mânat marea cu un vânt puternic dinspre răsărit toată noaptea, a făcut din mare uscat şi apele s-au despărţit. ²² Fiii lui Israel au intrat prin mijlocul mării pe uscat şi apele erau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. ²³ Egiptenii i-au urmărit şi au intrat după ei, toţi caii lui faraon, carele lui şi călăreţii lui, până în mijlocul mării. ²⁴ La straja dimineţii, Domnul a privit spre tabăra egiptenilor din coloana de nor şi de foc şi a înspăimântat tabăra egiptenilor. ²⁵ A făcut să sară roţile de la carele lor, încât înaintau cu greu. Egiptenii au zis atunci: "Să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul luptă pentru ei împotriva egiptenilor!" ²⁶ Domnul i-a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna asupra mării ca apele să se întoarcă asupra egiptenilor, asupra carelor lor şi asupra călăreţilor lor!" ²⁷ Moise şi-a întins mâna asupra mării şi spre dimineaţă marea s-a întors la locul ei; şi egiptenii fugeau dinaintea ei. Domnul i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării. ²⁸ Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oştirea lui faraon, care intraseră după ei în mare; şi n-a rămas nici măcar unul dintre ei. ²⁹ Dar fiii lui Israel au mers pe uscat prin mijlocul mării şi apele le-au fost ca un zid la dreapta şi la stânga lor. ³⁰ Domnul l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor în ziua aceea şi Israel i-a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării. ³¹ Israel a văzut mâna puternică cu care lucrase Domnul împotriva egiptenilor. Poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în Moise, slujitorul său. ^15,1a Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta:

PSALMUL RESPONSORIAL
Ex 15,1-2.3-4.5-6.13 şi 17-18 (R.: 1b)
R.: Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.

¹ Voi cânta Domnului, căci cu mărire s-a preamărit.
Cal şi călăreţ, în mare i-a aruncat.
² Puterea mea şi cântarea mea este Domnul
şi el a fost mântuirea mea:
acesta este Dumnezeul meu: pe el îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui meu: pe el îl voi preaînălţa. R.

³ Domnul este un războinic:
numele lui este Domnul.
⁴ Carele lui faraon şi oştirea lui, le-a aruncat în mare;
căpeteniile lui alese s-au afundat în Marea Roşie. R.

⁵ Adâncurile i-au acoperit,
s-au cufundat în adânc ca o piatră.
⁶ Dreapta ta, Doamne, s-a glorificat prin putere;
dreapta ta, Doamne, pe duşman l-a doborât. R.

¹³ Prin îndurarea ta ai călăuzit poporul acesta
pe care l-ai răscumpărat;
l-ai condus cu puterea ta spre lăcaşul sfinţeniei tale. R.

¹⁷ Tu îi vei duce şi-I vei sădi pe muntele moştenirii tale,
locul în care locuieşti, pe care l-ai făcut tu, Doamne,
un sanctuar, Doamne, pe care l-au întemeiat mâinile tale!
¹⁸ Domnul va domni în veci şi pentru totdeauna. R.

EPISTOLA
Cristos înviat din morţi nu mai moare.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 6,3-11
Fraţilor, nu ştiţi că noi, toţi care am fost botezaţi în Cristos Isus, am fost botezaţi în moartea lui? ⁴ Aşadar, am fost înmormântaţi împreună cu el prin Botez în moartea lui pentru ca, după cum Cristos a înviat din morţi prin gloria Tatălui, la fel şi noi să umblăm într-o viaţă nouă. ⁵ Căci dacă am fost împreună sădiţi într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi în înviere, ⁶ ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu el, pentru ca trupul păcatului să fie nimicit, aşa încât să nu mai fim sclavii păcatului, ⁷ fiindcă cel care a murit a fost eliberat de păcat. ⁸ Dar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu el, ⁹ ştiind că Cristos cel înviat din morţi nu mai moare, moartea nu mai are nicio putere asupra lui. ¹⁰ Când a murit, el a murit pentru păcat o dată pentru totdeauna, dar acum este viu; el trăieşte pentru Dumnezeu. ¹¹ Tot aşa şi voi, consideraţi că sunteţi morţi pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus!

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA
De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi?
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 24,1-12
În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, femeile au venit la mormânt ducând arome pregătite. ² Au găsit piatra de la mormânt rostogolită, ³ iar când au intrat, nu au găsit trupul Domnului Isus. ⁴ Pe când ele erau nedumerite de acest fapt, iată că le-au apărut doi bărbaţi în haine strălucitoare. ⁵ Cuprinse de spaimă, şi-au plecat faţa spre pământ. Atunci ei le-au spus: "De ce-l căutaţi pe Cel Viu printre cei morţi? ⁶ Nu este aici. A înviat. Amintiţi-vă ce v-a spus pe când era încă în Galileea: ⁷ «Fiul Omului trebuie să fie dat pe mâna oamenilor păcătoşi, să fie răstignit, iar a treia zi să învie»!" ⁸ Atunci şi-au amintit de cuvintele lui. ⁹ Întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. ¹⁰ Erau: Maria Magdalena, Ioana şi Maria, mama lui Iacob, şi altele împreună cu ele, care au spus acestea apostolilor. ¹¹ Însă cuvintele acestea li s-au părut vorbe goale şi nu le-au crezut. ¹² Atunci, Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt. Aplecându-se, a văzut numai giulgiurile şi a plecat mirat de ceea ce s-a întâmplat.

Cuvântul Domnului