Marți, 4 februarie 2014
Marti din saptamâna a 4-a de peste an
Sf. Gilbert, pr.
2Sam 18,9-10.14b.24-25a. 30-32;19,1-3; Ps 85; Mc 5,21-43
LECTURA I
Fiul meu, Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău?
Citire din cartea a doua a lui Samuel 18,9-10.14b.24-25a.30-32; 19,1-3
În zilele acelea, 9 oamenii lui David l-au văzut pe Absalom alergând călare pe un catâr. Când catârul, în fuga lui, a trecut pe sub un stejar mare, părul bogat al lui Absalom s-a încâlcit printre ramuri, catârul s-a dus înainte, iar el a rămas suspendat între cer și pământ. 10 Cineva l-a văzut și i-a spus lui Ioab: "L-am văzut pe Absalom atârnând de creanga unui stejar". 14b Ioab a luat trei sulițe în mână și le-a înfipt în inima lui Absalom. 24 David ședea într-o încăpere la poarta cetății. Un străjer făcea de pază pe terasa porții, de-a lungul zidului. Pe când privea în depărtare, a zărit un om care venea în fugă singur. 25a Străjerul a strigat, pentru a da de veste regelui, și regele i-a spus: "Dacă-i singur, înseamnă că ne aduce o veste bună". 30 Atunci regele i-a spus solului: "Stai și așteaptă acolo". El s-a dat la o parte și a așteptat. 31 Atunci a venit un alt sol, un etiopian, care a spus: "O veste bună pentru stăpânul și regele meu! Domnul ți-a făcut astăzi dreptate și te-a eliberat de toți cei care s-au ridicat împotriva ta". 32 Regele l-a întrebat: "Îi merge băiatului meu, Absalom?" Etiopianul i-a răspuns: "Cum îi merge lui, să le meargă dușmanilor tăi și tuturor acelora care s-au ridicat împotriva domnului meu, regele, ca să-i facă rău". 19,1 Atunci regele s-a cutremurat de durere, a urcat în camera care se afla deasupra porții și a început să plângă; pe când se urca, striga repetând: "Fiul meu, Absalom, fiul meu, fiul meu Absalom, de ce n-am murit eu în locul tău? Absalom, fiul meu, fiul meu!" 2 Atunci i s-a adus la cunoștință lui Ioab: "Iată că regele plânge și îl jelește pe Absalom". 3 În acea zi biruința s-a schimbat în doliu pentru tot poporul, căci au auzit: "Regele îl plânge pe fiul său!" În acea zi poporul s-a întors pe ascuns în cetate, așa cum se întoarce pe ascuns o armată copleșită de rușine, pentru că a fugit în timpul luptei.
Cuvântul Domnului
PSALMUL RESPONSORIAL Ps 85,1-2.3-4.5-6 (R.: 1a)
R.: Pleacă-ți urechea, Doamne, și ascultă-mă.
1 Pleacă-ți, Doamne, urechea și răspunde-mi,
mie, celui sărman și nefericit.
2 Păzește-mi sufletul pentru că îți sunt credincios.
Mântuiește pe slujitorul tău, care se încrede în tine. R.
3 Tu ești Dumnezeul meu, ai milă de mine;
Doamne, către tine strig ziua întreagă.
4 Înveselește inima slujitorului tău!
Către tine, Doamne, îmi înalț sufletul. R.
5 Căci tu, Doamne, ești bunătate și îndurare,
pentru toți care te cheamă.
6 Ascultă-mi, Doamne, rugăciunea;
ia aminte la glasul plângerilor mele. R.
ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferințele noastre. (Aleluia)
EVANGHELIA
Copilă, îți spun, scoală-te!
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, 21 Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii. 22 Când a ajuns la țărm a venit un șef de sinagogă, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui 23 și l-a rugat cu stăruință: "Fiica mea e pe moarte! Vino, pune-ți mâinile peste ea ca să se vindece și să trăiască". 24 Isus a plecat împreună cu el și l-a urmat o mulțime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. 25 În mulțime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; 26 ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulți medici, își cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătățire, dimpotrivă, starea ei se înrăutățise tot mai mult. 27 Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulțime, și s-a atins de haina lui, 28 căci își zicea: "Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată". 29 Deodată, hemoragia s-a oprit și a simțit în trupul ei că a fost vindecată. 30 În aceeași clipă, Isus a simțit că a ieșit o putere dintr-însul. El s-a oprit în mulțime și a întrebat: "Cine s-a atins de hainele mele?" 31 Ucenicii i-au răspuns: "Vezi că te strivește mulțimea și tu întrebi: «Cine m-a atins?»". 32 Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. 33 Atunci femeia, tremurând de frică, conștientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui și a spus tot adevărul. 34 Dar Isus a spus: "Fiică, credința ta te-a vindecat. Mergi în pace și rămâi vindecată de boala ta!" 35 Pe când mai vorbea încă au venit niște oameni din casa șefului sinagogii și au spus: "Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învățător?" 36 Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus șefului sinagogii: "Nu te teme, credință să ai!" 37 El nu a lăsat pe nimeni să-l însoțească, în afară de Petru, de Iacob și de Ioan, fratele lui Iacob. 38 Ajunși la casa șefului sinagogii, Isus a văzut învălmășeală și lume care plângea și bocea. 39 El a intrat și le-a spus: "Pentru ce atâta zarvă și plânset? Copila nu a murit, ci doarme". 40 Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl și pe mama fetei și pe cei care îl însoțeau, a intrat în camera unde zăcea copila, 41 a prins-o de mână și i-a spus: "Talita kum!", ceea ce înseamnă: "Fetiță, scoală-te!" 42 Numaidecât fata s-a sculat și a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de față au rămas înmărmuriți. 43 Dar Isus le-a poruncit cu strășnicie să nu afle nimeni; apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.
Cuvântul Domnului