Alegeţi altă zi: 12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie

Marţi, 1 februarie 2011 

Marti din saptamâna a 4-a de peste an
Sf. Veridiana, fc.

LECTURA I
Să parcurgem cu perseverenţă cursa de alergare care ne stă în faţă.

Citire din Scrisoarea către Evrei 12,1-4
Fraţilor, ¹ suntem înconjuraţi de o mulţime imensă de mărturisitori ai credinţei; ca şi ei, să ne debarasăm de tot ceea ce ne împovărează, mai întâi de păcatul care ne înlănţuie; atunci vom parcurge cu perseverenţă cursa de alergare care ne stă în faţă, ² cu ochii fixaţi asupra lui Isus, care este începutul şi ţinta credinţei noastre. Renunţând la bucuria care i-a fost propusă, el a îndurat chinurile crucii fără a ţine seama de dezonoarea ei, şi, aşezat la dreapta lui Dumnezeu, domneşte împreună cu el. ³ Meditaţi exemplul celui care a îndurat atât de mult din partea păcătoşilor, şi atunci nu veţi mai fi copleşiţi de descurajare. ⁴ În lupta voastră contra păcatului, nu v-aţi împotrivit încă până la sânge.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 21,26-27ab.28 şi 30.31-32 (R.: 27b)
R.: Lăudaţi pe Domnul, voi care credeţi într-însul.
²⁶ Pe tine te voi lăuda în adunarea cea mare,
îmi voi împlini făgăduinţele
în faţa celor ce se tem de tine.
^27ab Cei săraci vor mânca şi se vor sătura;
şi vor lăuda pe Domnul cei care îl caută. R.

²⁸ Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte
şi se vor întoarce la Domnul,
şi se va închina în faţa lui
întreaga familie a popoarelor.
³⁰ Lui singur i se vor închina
toţi cei care se odihnesc în morminte,
în faţa lui se vor pleca
toţi cei care coboară în ţărână. R.

³¹ Şi eu trăiesc pentru Domnul,
seminţia mea îi va sluji.
Generaţiei viitoare i se va vorbi de Domnul,
³² şi poporului care va veni
i se va face cunoscută dreptatea lui:
"Domnul a făcut aceasta!" R.

ALELUIA Mt 8,17
(Aleluia) Isus a purtat durerile noastre, a fost împovărat cu suferinţele noastre. (Aleluia)

EVANGHELIA
Copilă, îţi spun, scoală-te!

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Marcu 5,21-43
În acel timp, ²¹ Isus a trecut cu barca pe malul celălalt al Mării Galileii. ²² Când a ajuns la ţărm a venit un şef de sinagogă, pe nume Iair. Văzându-l pe Isus, a căzut la picioarele lui ²³ şi l-a rugat cu stăruinţă: "Fiica mea e pe moarte! Vino, pune-ţi mâinile peste ea ca să se vindece şi să trăiască". ²⁴ Isus a plecat împreună cu el şi l-a urmat o mulţime atât de numeroasă, încât mai să-l strivească. ²⁵ În mulţime se afla o femeie, care, de doisprezece ani suferea de hemoragie; ²⁶ ea suferise din cauza tratamentului prescris de mulţi medici, îşi cheltuise toată averea, fără să simtă vreo îmbunătăţire, dimpotrivă, starea ei se înrăutăţise tot mai mult. ²⁷ Această femeie deci, auzind ce se vorbea despre Isus, a venit pe la spate, prin mulţime, şi s-a atins de haina lui, ²⁸ căci îşi zicea: "Dacă mă voi atinge măcar de haina lui, voi fi vindecată". ²⁹ Deodată, hemoragia s-a oprit şi a simţit în trupul ei că a fost vindecată. ³⁰ În aceeaşi clipă, Isus a simţit că a ieşit o putere dintr-însul. El s-a oprit în mulţime şi a întrebat: "Cine s-a atins de hainele mele?" ³¹ Ucenicii i-au răspuns: "Vezi că te striveşte mulţimea şi tu întrebi: «Cine m-a atins?»". ³² Însă el se uita în jur pentru a o vedea pe aceea care făcuse acest lucru. ³³ Atunci femeia, tremurând de frică, conştientă de ceea ce i se întâmplase, a venit, s-a aruncat la picioarele lui şi a spus tot adevărul. ³⁴ Dar Isus a spus: "Fiică, credinţa ta te-a vindecat. Mergi în pace şi rămâi vindecată de boala ta!" ³⁵ Pe când mai vorbea încă au venit nişte oameni din casa şefului sinagogii şi au spus: "Fiica ta a murit. De ce îl mai deranjezi pe Învăţător?" ³⁶ Isus, care a auzit aceste cuvinte, a spus şefului sinagogii: "Nu te teme, credinţă să ai!" ³⁷ El nu a lăsat pe nimeni să-l însoţească, în afară de Petru, de Iacob şi de Ioan, fratele lui Iacob. ³⁸ Ajunşi la casa şefului sinagogii, Isus a văzut învălmăşeală şi lume care plângea şi bocea. ³⁹ El a intrat şi le-a spus: "Pentru ce atâta zarvă şi plânset? Copila nu a murit, ci doarme". ⁴⁰ Dar ei l-au luat în râs. Atunci el a dat toată lumea afară, a luat cu dânsul pe tatăl şi pe mama fetei şi pe cei care îl însoţeau, a intrat în camera unde zăcea copila, ⁴¹ a prins-o de mână şi i-a spus: "Talita kum!", ceea ce înseamnă: "Fetiţă, scoală-te!" ⁴² Numaidecât fata s-a sculat şi a început să meargă; ea avea doisprezece ani. Cei de faţă au rămas înmărmuriţi. ⁴³ Dar Isus le-a poruncit cu străşnicie să nu afle nimeni; apoi le-a spus să dea fetei de mâncare.

Cuvântul Domnului