Duminică, 7 octombrie 2012
"Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă" (Mc 10,9)
Când părinții mei s-au căsătorit, au primit în dar o cruce brodată pe mătase cu inscripția: "Eu îți vorbesc fără glas, nimeni nu merge în cer fără cruce". Crucea soților nu este departe: ei înșiși sunt, cel puțin în momente mai mult sau mai puțin grele, cruce unul pentru celălalt. Atenția lor trebuie să fie îndreptată spre lucrarea lui Dumnezeu și nu spre propria satisfacție. Lucrarea lui Dumnezeu este unirea lor, care, tocmai întrucât costă, este bogăție prețioasă pentru fii și pentru întreaga societate.
Text preluat din Calendarul de perete "Cinci pâini de orz" 2012. © Editura Presa Bună Iași