[Cuprins]

CAPITOLUL II
SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE ŞI VIATICUL CARE TREBUIE DUSE LA BOLNAVI DE CĂTRE SLUJITORUL EXTRAORDINAR

54. Sfânta Împărtăşanie şi Viaticul se administrează bolnavilor de către preot sau diacon după ritualul descris în Ritualul Ungerii bolnavilor şi al îngrijirii lor pastorale. Însă, când preasfânta Euharistie este dusă bolnavilor de către un acolit sau de alt slujitor extraordinar al sfintei Împărtăşanii, numit după normele dreptului, să se respecte ritul care urmează.

55. Euharistia să se administreze numai sub specia vinului acelora care nu pot să o primească sub specia pâinii. Sângele Domnului să fie dus la bolnav într-un vas astfel închis, încât să se excludă cu totul pericolul vărsării. Însă, în administrarea sacramentului, în fiecare caz, să se aleagă modul mai potrivit din cele care sunt propuse pentru distribuirea Împărtăşaniei sub ambele specii. Dacă, după sfânta Împărtăşanie, mai rămâne ceva din preasfântul sânge, să fie consumat de către slujitor, care se va îngriji să facă purificările cuvenite.

1. RITUALUL OBIŞNUIT AL ÎMPĂRTĂŞIRII BOLNAVILOR
Ritul începutului
56. Ajungând la bolnav, slujitorul, îmbrăcat cu haina potrivită pentru acest sfânt oficiu (cf. nr. 20), îi salută cu amabilitate pe el şi pe ceilalţi care sunt de faţă, folosind, dacă este cazul, următorul salut:
Pace acestei case şi tuturor celor ce locuiesc într-însa.

Se pot alege şi alte cuvinte din Sfânta Scriptură, folosite pentru a-i saluta pe credincioşi.
Apoi, punând sfântul sacrament pe masă, îl adoră împreună cu cei de faţă.

57. Slujitorul îi invită pe bolnav şi pe cei de faţă să facă actul penitenţial:

Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele,
ca să luăm parte cu vrednicie
la această sfântă celebrare.

Se păstrează un moment de tăcere. Apoi, cu toţii fac împreună mărturisirea:
Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul
şi vouă, fraţilor,
că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul,
fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:
din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi, continuă:
De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,
pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,
să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iar slujitorul încheie:
Să aibă milă de noi,
atotputernicul Dumnezeu
şi, iertându-ne păcatele,
să ne ducă la viaţa veşnică.
Toţi răspund:
Amin.

Alte formule ale actului penitenţial la alegere, nr. 190-191.

Lectura scurtă a cuvântului lui Dumnezeu
58. După caz, unul dintre cei de faţă sau chiar slujitorul poate să citească un text din Sfânta Scriptură, de exemplu, dintre cele propuse mai jos la nr. 71.

Sfânta Împărtăşanie
59. Apoi, slujitorul face introducerea la Rugăciunea domnească prin aceste cuvinte, sau altele asemănătoare:
Şi acum, să ne rugăm împreună lui Dumnezeu,
aşa cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos:

şi continuă toţi:
Tatăl nostru, care eşti în ceruri:
sfinţească-se numele tău;
vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită;
ci ne mântuieşte de Cel Rău.

60. Apoi, slujitorul sacru arată preasfântul sacrament, zicând:
Iată Mielul lui Dumnezeu,
iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.
Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Bolnavul şi ceilalţi care vor să se împărtăşească spun o singură dată:
Doamne, nu sunt vrednic
să intri sub acoperământul meu,
dar spune numai un cuvânt
şi se va tămădui sufletul meu.

61. Slujitorul se apropie de bolnav şi, arătându-i sfântul sacrament, spune:
Trupul lui Cristos (sau: Sângele lui Cristos).
Bolnavul răspunde:
Amin.

Şi se împărtăşeşte.

Cei de faţă, care vor să se împărtăşească, primesc sfântul sacrament în mod obişnuit.

62. După distribuirea sfintei Împărtăşanii, slujitorul face purificarea. După caz, se poate păstra un timp de tăcere sfântă.

În continuare, slujitorul recită rugăciunea de încheiere:

Să ne rugăm.
Doamne, Părinte sfânt,
atotputernice, veşnice Dumnezeule,
te rugăm cu credinţă
ca trupul preasfânt (sângele preasfânt)
al Domnului nostru Isus Cristos, Fiul tău,
să aducă fratelui nostru (surorii noastre)
vindecarea veşnică,
atât pentru trup, cât şi pentru suflet.
Prin Cristos, Domnul nostru.

Toţi răspund:
Amin.

Alte rugăciuni la alegere, nr. 210-222.

Ritul încheierii
63. Apoi, slujitorul, invocând binecuvântarea lui Dumnezeu şi însemnându-se, cu sfânta cruce, spune:
Domnul să ne binecuvânteze,
să ne apere de orice rău
şi să ne ducă la viaţa cea veşnică.

Sau:
Să ne binecuvânteze şi să ne ocrotească
atotputernicul şi milostivul Dumnezeu,
Tatăl, şi Fiul, şi Duhul Sfânt.
Toţi răspund:
Amin.

2. RITUALUL MAI SCURT AL ÎMPĂRTĂŞIRII BOLNAVILOR
64. Acest ritual mai scurt se foloseşte când sfânta Împărtăşanie urmează să fie dată la mai mulţi bolnavi care se află alături, sau în mai multe camere ale aceleiaşi case, de exemplu, ale spitalului, adăugându-se, dacă e cazul, câteva elemente luate din ritualul obişnuit.

65. Ritualul poate să fie început sau în biserică, sau în capelă, ori în prima cameră, de către slujitorul care spune antifonul:
O, sfânt ospăţ
în care, primindu-l pe Cristos,
cinstim amintirea pătimirii sale,
sufletul ni se umple de har
şi ni se dă chezăşia vieţii viitoare!

Alte antifoane la alegere, la nr. 200-203.

66. Atunci, slujitorul, după caz, fiind însoţit de o persoană care duce o lumânare, se apropie de bolnavi şi spune, sau o dată la toţi bolnavii, care sunt în aceeaşi cameră, sau la fiecare dintre cei care se împărtăşesc:
Iată Mielul lui Dumnezeu,
iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.
Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Fiecare dintre cei care se împărtăşesc adaugă:
Doamne, nu sunt vrednic
să intri sub acoperământul meu;
dar spune numai un cuvânt
şi se va tămădui sufletul meu.

Şi primeşte Împărtăşania în mod obişnuit.

67. Ritul se încheie cu rugăciunea (cf. nr. 62) care poate fi spusă sau în biserică, sau în capelă, ori în ultima încăpere.

3. VIATICUL
Ritul iniţial
68. Apropiindu-se de bolnav, slujitorul, îmbrăcat cu haina potrivită acestei slujiri (cf. nr. 20), îi salută cu amabilitate pe bolnav şi pe ceilalţi de faţă, folosind, dacă e cazul, salutul:
Pace acestei case şi tuturor celor ce locuiesc într-însa.

Se pot alege şi alte cuvine din Sfânta Scriptură, folosite pentru a saluta pe credincioşi.

După ce a pus sfântul sacrament pe masă, îl adoră împreună cu cei de faţă.

69. Apoi, cu îndemnul următor sau cu altul mai adaptat condiţiilor bolnavului, se adresează celor de faţă:
Fraţilor preaiubiţi, Domnul nostru Isus Cristos,
mai înainte de a pleca la Tatăl din această lume,
ne-a lăsat sacramentul trupului şi sângelui său,
pentru ca, în ceasul plecării noastre
din această viaţă la el,
întăriţi cu Viaticul trupului şi sângelui său,
să avem chezăşia învierii.
Uniţi în dragoste cu fratele nostru,
să ne rugăm pentru el.

Toţi se roagă câtva timp în tăcere.

70. Slujitorul îi invită pe bolnav şi pe ceilalţi care sunt de faţă să facă actul penitenţial:
Fraţilor, să ne recunoaştem păcatele,
ca să luăm parte cu vrednicie
la această sfântă celebrare.

Se păstrează un moment de tăcere. Apoi, cu toţii fac împreună mărturisirea:
Mărturisesc lui Dumnezeu atotputernicul
şi vouă, fraţilor,
că am păcătuit prea mult cu gândul, cuvântul,
fapta şi omisiunea

şi, bătându-şi pieptul, spun:
din vina mea, din vina mea, din prea mare vina mea.

Apoi continuă:
De aceea, rog pe sfânta Maria, pururea Fecioară,
pe toţi îngerii şi sfinţii şi pe voi, fraţilor,
să vă rugaţi pentru mine la Domnul, Dumnezeul nostru.

Iar slujitorul încheie:
Să aibă milă de noi,
atotputernicul Dumnezeu
şi, iertându-ne păcatele,
să ne ducă la viaţa veşnică.

Toţi răspund:
Amin.

Alte formule ale actului penitenţial la alegere se găsesc la nr. 190-191.

Lectura scurtă a cuvântului lui Dumnezeu

71. Este foarte potrivit ca unul dintre cei de faţă sau chiar slujitorul sacru să citească un text scurt din Sfânta Scriptură, de exemplu:

In 6,54-55
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
are viaţa veşnică
şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
Trupul meu cu adevărat este mâncare
şi sângele meu cu adevărat băutură.

In 6,54-58
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
are viaţa veşnică
şi eu îl voi învia în ziua de apoi.
Trupul meu cu adevărat este mâncare
şi sângele meu cu adevărat băutură.
Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu
rămâne în mine şi eu rămân în el.
Precum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu,
şi eu trăiesc prin Tatăl,
la fel, şi cel care mă va mânca pe mine va trăi prin mine.
Aceasta este pâinea care se coboară din cer,
nu ca aceea din care au mâncat părinţii voştri.
Ei au murit;
cine mănâncă din această pâine va trăi în veci.

In 14,6
Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.
Nimeni nu vine la Tatăl decât prin mine.

In 14,23
Dacă cineva mă iubeşte, va ţine cuvântul meu;
Tatăl meu îl va iubi şi vom veni la el
şi ne vom face locuinţă la el.

In 14,27
Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă.
Eu nu v-o dau aşa cum o dă lumea.
Să nu se tulbure inima voastră, nici să nu se teamă.

In 15,4
Rămâneţi în mine şi eu în voi.
După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine
dacă nu rămâne în viţă,
tot astfel, nici voi, dacă nu rămâneţi în mine.

In 15,5
Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele.
Cel care rămâne în mine şi eu în el,
acela aduce rod mult,
pentru că fără mine nu puteţi face nimic.

1Cor 11,26
Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta
şi beţi din potirul acesta,
vestiţi moartea Domnului până când va veni.

1In 4,16
Noi am cunoscut şi am crezut
în iubirea pe care Dumnezeu o are faţă de noi.
Dumnezeu este iubire
şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu,
iar Dumnezeu rămâne în el.

Se poate alege şi alt text potrivit din acele texte care sunt propuse în Ritualul Ungerii bolnavilor şi al îngrijirii lor pastorale (nr. 247 ş.u. sau 153 ş.u.).

Mărturisirea credinţei de la Botez
72. E folositor ca bolnavul, înainte de a primi Viaticul, să reînnoiască mărturisirea de credinţă făcută la Botez. Aşadar, slujitorul, după o scurtă introducere adaptată împrejurărilor, îl întreabă pe bolnav:

Crezi în Dumnezeu,
Tatăl atotputernicul, creatorul cerului şi al pământului?
R. Cred.

Crezi în Isus Cristos,
Fiul său unic, Domnul nostru,
care s-a născut din Maria Fecioară,
a pătimit şi a fost îngropat,
care a înviat din morţi şi acum şade la dreapta Tatălui?
R. Cred.

Crezi în Duhul Sfânt,
sfânta Biserică Catolică,
împărtăşirea sfinţilor,
iertarea păcatelor,
învierea morţilor şi viaţa veşnică?
R. Cred.

Rugăciune pentru bolnav
73. Apoi, dacă starea bolnavului o permite, se face o rugăciune scurtă cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare, la care, pe cât e posibil, răspunde şi bolnavul, precum şi cei de faţă:
Fraţilor preaiubiţi, uniţi într-un singur gând, să-l invocăm pe Domnul nostru Isus Cristos:
- Pe tine, Doamne, care ne-ai iubit până la sfârşit şi te-ai dat pe tine însuţi la moarte, ca să ne dăruieşti nouă viaţa, te rugăm pentru fratele nostru.
R. Ascultă-ne, Doamne.
- Pe tine, Doamne, care ai zis: "Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică", te rugăm pentru fratele nostru.
R. Ascultă-ne, Doamne.
- Pe tine, Doamne, care ne inviţi la acel ospăţ unde nu va mai fi nici durere, nici plâns, nici întristare, nici despărţire, te rugăm pentru fratele nostru.
R. Ascultă-ne, Doamne.

Viaticul
74. Apoi, slujitorul sacru face introducerea la Rugăciunea domnească cu aceste cuvinte sau altele asemănătoare:
Şi acum, să ne rugăm împreună lui Dumnezeu,
aşa cum ne-a învăţat Domnul nostru Isus Cristos:

şi continuă toţi:
Tatăl nostru, care eşti în ceruri:
sfinţească-se numele tău;
vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău.

75. Apoi, slujitorul, arătând preasfântul sacrament, zice:
Iată Mielul lui Dumnezeu,
iată-l pe acela care ia asupra sa păcatele lumii.
Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Bolnavul, dacă se simte în stare, şi ceilalţi care se împărtăşesc spun o singură dată:
Doamne, nu sunt vrednic
să intri sub acoperământul meu,
dar spune numai un cuvânt
şi se va tămădui sufletul meu.

76. Slujitorul se apropie de bolnav şi, arătându-i sfântul sacrament, spune:

Trupul lui Cristos (sau: Sângele lui Cristos).

Bolnavul răspunde:
Amin.

Şi imediat, după ce i-a dat Împărtăşania, slujitorul adaugă:
El să te păzească
şi să te conducă la viaţa veşnică.

Bolnavul răspunde:
Amin.

Cei de faţă, care doresc să se împărtăşească, primesc Împărtăşania în mod obişnuit.

77. După distribuirea sfintei Împărtăşanii, slujitorul face purificarea. După caz, se poate păstra un timp de tăcere sfântă.

Ritul încheierii
78. Apoi, slujitorul spune rugăciunea de încheiere.

Să ne rugăm.
Dumnezeule,
Fiul tău este pentru noi calea, adevărul şi viaţa;
priveşte cu îndurare la slujitorul tău, N.,
şi fă ca el, care se încrede în promisiunile tale,
fiind acum întărit cu trupul şi sângele Fiului tău,
să meargă în pace în împărăţia ta.
Prin Cristos, Domnul nostru.
R. Amin.

Altă rugăciune la alegere, la nr. 223.

Apoi, slujitorul spune:
Domnul să fie mereu cu tine,
să te întărească cu puterea sa
şi să te păstreze în pace.

Atât slujitorul, cât şi cei de faţă pot să dea bolnavului semnul păcii.