Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Imitațiunea lui Cristos


la fiecare click
o altă meditație


 SFÂNTA ÎMPĂRTĂȘANIE ȘI CULTUL MISTERULUI EUHARISTIC
ÎN AFARA SFINTEI LITURGHII 

[Cuprins]

NORME GENERALE

I. LEGĂTURA STRÂNSĂ DINTRE CULTUL EUHARISTIC ÎN AFARA SFINTEI LITURGHII șI CELEBRAREA EUHARISTICĂ

1. Celebrarea Euharistiei este centrul întregii vieți creștine, atât pentru Biserica Universală, cât și pentru adunările locale ale aceleiași Biserici. "Într-adevăr, celelalte sacramente, precum și toate slujirile bisericești și operele de apostolat, sunt strâns legate de Euharistie și orânduite în vederea ei. Căci în sfânta Euharistie este cuprins tot binele spiritual al Bisericii, Cristos însuși, Paștele nostru și pâinea cea vie, care, prin trupul său însuflețit de Duhul Sfânt și dătătorul de viață, insuflă viață oamenilor chemându-i și călăuzindu-i astfel să se ofere împreună cu el pe ei înșiși, truda lor și toate cele create"[1].

2. Mai mult, "celebrarea Euharistiei în cadrul sfintei Liturghii constituie, într-adevăr, originea și scopul cultului care i se dă în afara sfintei Liturghii"[2]. Căci Domnul Cristos, "care se jertfește la sfânta Liturghie, când începe să fie prezent sacramental ca hrană spirituală a credincioșilor sub chipul pâinii și al vinului", chiar "după ce s-a oferit jertfa, cât timp sfânta Euharistie se păstrează în biserici sau capele, el este cu adevărat Emanuel, adică «Dumnezeu-cu-noi». Zi și noapte el rămâne în mijlocul nostru, locuiește în noi plin de har și de adevăr"[3].

3.
Prin urmare, nimeni să nu se îndoiască de faptul că "toți creștinii, conform obiceiului mereu admis în Biserica Catolică, cinstesc acest preasfânt sacrament printr-un cult de latrie ce se dă numai Dumnezeului adevărat. Și chiar dacă Domnul Cristos a orânduit acest sacrament ca hrană a noastră, nu înseamnă că prin aceasta nu avem datoria de a-l adora"[4].

4. Pentru a orândui și alimenta bine evlavia față de preasfântul sacrament al Euharistiei, misterul euharistic trebuie considerat în toată măreția sa, atât în celebrarea sfintei Liturghii, cât și în cultul sfintelor specii, care se păstrează după sfânta Liturghie, pentru a prelungi acțiunea harului sfintei jertfe[5].

II. SCOPUL PĂSTRĂRII SFINTEI EUHARISTII
5. Scopul principal, căruia i se datorează păstrarea sfintei Euharistii în afara sfintei Liturghii, este administrarea Viaticului; scopurile secundare sunt: distribuirea sfintei Împărtășanii și adorarea Domnului nostru Isus Cristos, prezent în sfântul sacrament. De fapt, păstrarea sfintelor specii pentru cei bolnavi a introdus obiceiul lăudabil de a adora această hrană cerească, ce se păstrează în biserici. Cultul adorației se bazează pe motive bine întemeiate și puternice; în primul rând, pe faptul că această credință în prezența reală a Domnului duce în mod natural la manifestarea ei externă și publică[6].

6. În celebrarea sfintei Liturghii, sunt scoase în evidență modurile principale ale prezenței lui Cristos în Biserica sa: în primul rând, el este prezent în însăși adunarea credincioșilor întruniți în numele său; apoi el este prezent în cuvântul său, atunci când se citește și se explică Sfânta Scriptură; el este prezent, de asemenea, în persoana slujitorului; în sfârșit, mai presus de toate, el este prezent sub speciile euharistice. Căci în sacramentul Euharistiei, într-un mod cu totul special, este prezent Cristos însuși în întregime, Dumnezeu și om, în mod substanțial și permanent. Această prezență a lui Cristos sub speciile consacrate se numește reală, "reală nu prin exclusivitate - ca și cum altele nu ar fi reale -, ci prin excelență"[7].
De unde urmează că, din punctul de vedere al semnului, e mai potrivit cu natura sfintei celebrări ca, în tabernacolul altarului pe care se săvârșește sfânta Liturghie, atât cât e posibil, să nu apară de la începutul sfintei Liturghii, prin speciile consacrate, prezența euharistică a lui Cristos: căci ea este rodul consacrării și ca atare trebuie să și apară[9].

7. Ostiile consacrate în cantitate suficientă pentru împărtășirea bolnavilor și a altor credincioși în afara sfintei Liturghii să se reînnoiască des și să se păstreze în pixidă sau într-un vas mic[9].

8. Păstorii să aibă grijă ca bisericile și capelele publice, în care se păstrează preasfânta Euharistie, după normele dreptului, să fie deschise zilnic, cel puțin câteva ore în timpul cel mai potrivit al zilei, astfel încât credincioșii să se poată ruga ușor în fața preasfântului sacrament[10].

III. LOCUL UNDE TREBUIE PĂSTRATĂ EUHARISTIA
9. Locul păstrării preasfintei Euharistii să iasă în evidență, într-adevăr, prin noblețe și ornamentare. Este foarte recomandat să fie apt, de asemenea, pentru adorația și rugăciunea particulară, astfel încât credincioșii să-l poată cinsti cu ușurință și folos, chiar și printr-un cult particular, pe Domnul prezent în sfântul sacrament.
Aceasta se poate obține mai ușor dacă se amenajează o capelă separată de corpul central al Bisericii, mai ales în acele biserici în care au loc mai des celebrări de căsătorii și înmormântări sau care, datorită faptului că sunt locuri de pelerinaj ori au tezaure de artă și de istorie, sunt vizitate de mulți.

10. Preasfânta Euharistie să se păstreze într-un tabernacol solid, netransparent și inviolabil. În fiecare biserică să fie, de regulă, un singur tabernacol, așezat fie pe altar, fie, cu aprobarea ordinariului locului, în afara altarului, dar în acea parte a bisericii care este cea mai de cinste și împodobită în mod cuvenit[11].
Cheia tabernacolului, în care se păstrează sfânta Euharistie, trebuie păstrată cu cea mai mare grijă de către preotul în grija căruia se află biserica sau capela, sau de către slujitorul extraordinar căruia i s-a dat aprobarea de a distribui sfânta Împărtășanie.

11. Prezența preasfintei Euharistii în tabernacol să fie indicată de perdeluță sau în alt mod potrivit, stabilit de autoritatea competentă.
După obiceiul tradițional, să ardă totdeauna, lângă tabernacol, lampa alimentată cu ulei sau ceară, ca semn al onoarei ce i se cuvine Domnului[12].

IV. ATRIBUȚIILE CONFERINȚELOR EPISCOPALE
12. Conferințelor episcopale le revine competența în pregătirea ritualurilor particulare, conform normelor constituției despre sfânta liturgie (nr. 63b), de a adapta acest capitol al Ritualului roman la necesitățile fiecărei regiuni, în așa fel încât, după aprobarea dată de Scaunul Apostolic, să fie folosite în regiunile respective.
În acest sens, conferințele episcopale au competența:
a) de a examina cu grijă și prudență dacă în tradiția locală sunt elemente care merită să fie păstrate sau adaptate, cu condiția să poată fi puse în armonie cu spiritul sfintei liturgii. De aceea, adaptările care se consideră folositoare sau necesare să se propună Scaunului Apostolic pentru a fi introduse cu consimțământul acestuia;
b) de a pregăti traducerile textelor astfel încât ele să corespundă, într-adevăr, specificului diferitelor limbi și caracteristicilor respective, adăugându-se eventual și alte texte, mai ales dacă au melodii potrivite, pentru a fi cântate.

* Textul Psalmilor și al Noului Testament sunt citate după ediția Comisiei Pontificale pentru Noua Vulgată.
* Textele liturgice, care sunt puse pentru un bărbat, pot fi adaptate pentru o femeie, schimbând genul, sau pentru mai mulți, schimbând numărul.


Note

[1]CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Decretul despre slujirea și viața preoțească Presbyterorum ordinis, nr. 5.

[2] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3e: AAS 59 (1967) 542.

[3] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3b: AAS 59 (1967) 541; PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea enciclică Mysterium fidei (3 septembrie 1965): AAS 57 (1965) 771.

[4] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3f: AAS 59 (1967) 543.

[5] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 3g: AAS 59 (1967) 543.

[6] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 49: AAS 59 (1967) 566-567.

[7] PAUL AL VI-LEA, Scrisoarea enciclică Mysterium fidei (3 septembrie 1965): AAS 57 (1965) 764; Cf. SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 9: AAS 59 (1967) 547.

[8] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 55: AAS 59 (1967) 568-569.

[9] Cf. Liturghierul roman, Norme generale, nr. 285. 292.

[10] Cf. SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 51: AAS 59 (1967).

[11] SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 52-53: AAS 59 (1967) 567-568.

[12] Cf. SF. CONGREGAȚIE A RITURILOR, Instrucția Eucharisticum mysterium (25 mai 1967), nr. 57: AAS 59 (1967) 569.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat