RITUALUL CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI

[Cuprins]

CAPITOLUL III

RITUALUL CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI ÎN FAŢA UNUI ASISTENT LAIC

118. Când Căsătoria, conform normei despre care s-a tratat la nr. 25, se celebrează în faţa unui asistent laic, se foloseşte ritualul descris aici.

119. Laicul, care primeşte de la episcopul diecezan facultatea de a îndeplini oficiul de asistent la celebrarea Căsătoriei, să se îngrijească atât de instruirea catehetică a mirilor, cât şi de pregătirea lor spirituală. E datoria lui să orânduiască tot ce priveşte dispoziţiile dreptului, riturile, rugăciunile, lecturile, participarea comunităţii, astfel încât ritul sacramentului Căsătoriei să se desfăşoare în mod corect, conştient şi cu folos.

Asistentul laic nu îndeplineşte doar funcţia de a primi consimţământul celor care se căsătoresc, ci conduce întreaga celebrare a Căsătoriei.

120. În mod obişnuit, ritul are loc în biserică.

Asistentul să îmbrace o haină care se potriveşte cu acest oficiu sau care este aprobată de episcop.

Riturile introductive

121. După ce poporul s-a adunat şi totul a fost pregătit, asistentul, însoţit de ministranţi, îi primeşte pe miri şi îi salută.

122. Apoi, cu mâinile împreunate, spune:

Binecuvântat să fie Dumnezeu, Părintele a toată mângâierea,
care a fost îndurător cu noi.

Toţi răspund:

T. Amin

Sau:

Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci

Sau în alt mod potrivit.

123. Asistentul li se adresează cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare spre a le dispune sufletele la celebrarea Căsătoriei:

Fraţilor preaiubiţi,
am venit cu bucurie în casa Domnului
ca să celebrăm acest sacrament
şi să fim alături de N. şi N.
în ziua în care vor să-şi întemeieze o casă proprie.
Acest moment are pentru ei o însemnătate deosebită.
De aceea îi înconjurăm
cu sentimentele de dragoste şi de prietenie ale inimii noastre,
precum şi cu rugăciunea noastră fraternă.
Împreună cu ei, să ascultăm cu atenţie
cuvântul pe care ni-l adresează astăzi Dumnezeu.
Apoi, împreună cu sfânta Biserică,
prin Cristos Domnul nostru,
să ne rugăm cu umilinţă lui Dumnezeu Tatăl,
ca să-i ocrotească cu bunătate pe aceşti slujitori ai săi care se căsătoresc,
să-i binecuvânteze şi să-i păstreze mereu uniţi.

124. Sau:

N. şi N., Biserica ia parte la bucuria voastră
şi vă îmbrăţişează cu dragă inimă
împreună cu rudele şi prietenii voştri,
acum când, în faţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru,
doriţi să vă uniţi pentru toată viaţa.
Să vă asculte Dumnezeu în ziua bucuriei voastre.
Să vă trimită ajutor din cer şi să vă ocrotească.
Să vă dea după inima voastră
şi să vă împlinească toate rugăciunile.

Liturgia cuvântului

125. Lectorul sau unul dintre cei prezenţi sau însuşi asistentul citeşte un text dintre cele propuse mai sus la nr. 56 sau altul dintre lecturile indicate mai jos (nr. 179-222). Se pot citi una sau două lecturi, după cum se va crede de cuviinţă. Întotdeauna să fie aleasă cel puţin o lectură care vorbeşte în mod explicit despre Căsătorie.

Lectura evanghelică este introdusă astfel:

Ascultaţi, fraţilor, cuvintele sfintei Evanghelii după N.

E bine ca asistentul să adreseze un îndemn ori să citească omilia încredinţată de episcop sau de paroh.

Celebrarea Căsătoriei

126. Dacă se întâmplă să se celebreze împreună două sau mai multe Căsătorii, atât întrebările dinaintea consimţământului, cât şi consimţământul însuşi şi primirea consimţământului să se facă la singular pentru fiecare Căsătorie. Celelalte însă, inclusiv binecuvântarea nupţială, să se spună o singură dată pentru toţi, la plural.

127. După îndemn, în timp ce toţi stau în picioare, chiar şi mirii, avându-i alături pe martori, asistentul se adresează mirilor:

Preaiubiţilor,
aţi venit aici pentru ca voinţa voastră de a încheia Căsătoria în faţa mea,
care am fost delegat de episcopul nostru ca asistent,
şi în faţa comunităţii Bisericii
să fie întărită de Domnul cu pecetea sa sfântă.
Cristos binecuvântează din belşug
dragostea voastră conjugală.
Pentru a rămâne mereu fideli unul altuia
şi pentru a putea îndeplini şi celelalte îndatoriri ale Căsătoriei,
el îi îmbogăţeşte şi îi întăreşte cu un sacrament deosebit
pe cei pe care i-a consacrat deja prin sfântul Botez.
De aceea vă întreb înaintea Bisericii despre intenţiile voastre.

Întrebările dinaintea consimţământului

128. Asistentul îi întreabă pe miri dacă au venit de bunăvoie, dacă vor fi fideli unul altuia şi dacă vor să primească şi să-şi educe copiii; fiecare răspunde separat.

N. şi N., aţi venit aici fără nici o constrângere,
ci în mod liber şi din toată inima
ca să încheiaţi legământul Căsătoriei?

Sunteţi pregătiţi, mergând pe drumul Căsătoriei,
să vă iubiţi şi să vă respectaţi unul pe altul pentru toată viaţa?

Întrebarea care urmează se poate omite dacă împrejurările o cer, de exemplu, dacă cei care se căsătoresc sunt înaintaţi în vârstă.

Sunteţi pregătiţi să primiţi cu dragoste copiii
pe care Dumnezeu va binevoi să vi-i dea
şi să-i educaţi după legea lui Cristos şi a Bisericii sale?

Consimţământul

129. Asistentul îi invită pe miri să-şi exprime consimţământul:

Deoarece sunteţi hotărâţi să încheiaţi legământul sfintei Căsătorii,
daţi-vă mâna dreaptă şi exprimaţi-vă consimţământul
în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii sale.

Mirii îşi dau mâna dreaptă.

130. Mirele spune:

Eu, N., te iau pe tine, N., de soţie
şi promit că îţi voi fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

Mireasa spune:

Eu, N., te iau pe tine, N., de soţ
şi promit că îţi voi fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

131. Dacă din motive pastorale se consideră că este mai potrivit, asistentul poate să ceară consimţământul mirilor prin întrebări.

Mai întâi îl întreabă pe mire:

N., vrei să o iei pe N. de soţie
şi promiţi că îi vei fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să o iubeşti şi să o respecţi în toate zilele vieţii tale?

Mirele răspunde:

Vreau.

Apoi asistentul o întreabă pe mireasă:

N., vrei să îl iei pe N. de soţ
şi promiţi că îi vei fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să-l iubeşti şi să-l respecţi în toate zilele vieţii tale?

Mireasa răspunde:

Vreau.

Primirea consimţământului

132. Asistentul, primind consimţământul, le spune mirilor:

Dumnezeu, în bunătatea sa,
să întărească acest consimţământ
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii
şi să binevoiască a împlini în voi binecuvântarea sa.
Ceea ce Dumnezeu uneşte, omul să nu despartă.

Sau:

Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob,
Dumnezeul care i-a unit pe primii noştri părinţi în paradis,
să întărească în Cristos şi să binecuvânteze acest consimţământ al vostru,
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii,
pentru ca ceea ce el uneşte, omul să nu despartă.

133. Asistentul îi îndeamnă pe cei prezenţi să-l preamărească pe Dumnezeu:

Să-l binecuvântăm pe Domnul.

Toţi răspund:

Mulţumim lui Dumnezeu.

Se poate spune şi o altă aclamaţie.

Binecuvântarea şi înmânarea inelelor

134. Asistentul, cu mâinile împreunate, spune această rugăciune:

Domnul să binecuvânteze aceste inele,
pe care le veţi dărui unul altuia
în semn de iubire şi fidelitate.
R. Amin.

Dacă se consideră oportun, stropeşte inelele cu apă sfinţită şi le dă mirilor.

135. Mirele pune inelul miresei în degetul inelar al acesteia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:

N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

La rândul ei, mireasa pune inelul mirelui în degetul inelar al acestuia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:

N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

136. În acest moment, întreaga comunitate poate să înalţe un imn sau un cântec de laudă.

Rugăciunea universală

137. Apoi se face rugăciunea universală (câteva modele ale acesteia sunt propuse la nr. 251-252).

138. După invocaţii, dacă se dă sfânta Împărtăşanie, se spune imediat binecuvântarea nupţială (nr. 139). Dacă însă nu se dă sfânta Împărtăşanie, asistentul continuă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Să-l invocăm pe Dumnezeu Tatăl,
care îi vrea pe fiii săi una în dragoste,
cu rugăciunea familiei lui Dumnezeu,
pe care ne-a învăţat-o Domnul nostru Isus Cristos:

Toţi continuă împreună:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău;
vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău.

Binecuvântarea nupţială

139. Asistentul, cu mâinile împreunate, continuă:

Să invocăm cu umilinţă binecuvântarea lui Dumnezeu
asupra acestor miri,
ca să le dea cu îndurare ajutorul său
după ce i-a îmbogăţit cu sacramentul Căsătoriei.

Toţi se roagă un timp în tăcere.

140. Apoi, asistentul spune, cu mâinile împreunate asupra mirilor care stau în genunchi, rugăciunea binecuvântării nupţiale, cu participarea tuturor:

Binecuvântat să fii tu, Dumnezeule Tată atotputernic,
care ai voit să-l ridici la o demnitate atât de mare
pe omul creat din darul îndurării tale,
încât în unirea dintre bărbat şi femeie
să laşi o imagine adevărată a iubirii tale.

Toţi:

Binecuvântat să fie Dumnezeu.

Asistentul:

Binecuvântat să fii tu, Dumnezeule Fiule unul-născut, Isuse Cristoase,
care în legământul conjugal al credincioşilor tăi
ai voit să arăţi taina iubirii tale faţă de Biserică,
pentru care te-ai oferit ca să fie sfântă şi nepătată.

Toţi:

Binecuvântat să fie Dumnezeu.

Asistentul:

Binecuvântat să fii tu, Dumnezeule Duhule Sfânt Mângâietorule,
dătătorul a toată sfinţenia şi înfăptuitorul unităţii,
care locuieşti în fiii iubirii,
ca să păstreze cu grijă unitatea în legătura păcii.

Toţi:

Binecuvântat să fie Dumnezeu.

Asistentul:

Doamne, păstrează-i pe aceşti slujitori ai tăi N. şi N.,
pe care i-ai unit în sacramentul Căsătoriei,
în armonia iubirii reciproce,
pentru ca, în timp ce se bucură de darul căsniciei,
să înzestreze cu copii familia umană,
să îmbogăţească sfânta Biserică
şi să se arate în lume ca martorii tăi.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Sau:

Priveşte, Doamne, la aceşti slujitori ai tăi N. şi N.,
şi fă ca, încrezându-se numai în tine,
să primească darurile harului tău,
să păstreze unirea în iubire,
şi la sfârşitul acestei vieţi
să merite a primi, împreună cu copiii lor,
bucuriile fericirii veşnice.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Apoi, dacă nu se distribuie sfânta Împărtăşanie, se face încheierea celebrării (nr. 149).

Sfânta Împărtăşanie

141. Dacă se distribuie sfânta Împărtăşanie, după binecuvântarea nupţială, asistentul merge la locul unde se păstrează Euharistia, ia vasul sau pixida cu trupul Domnului, îl aşază pe altar şi îngenunchează.

142. Apoi face introducerea la rugăciunea Tatăl nostru, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Îndemnaţi de porunca Mântuitorului
şi povăţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască,
îndrăznim să spunem:

Toţi continuă împreună:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău;
vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău.

143. Dacă se consideră oportun, îi invită pe credincioşi cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Dăruiţi-vă pacea.

Mirii şi toţi ceilalţi îşi exprimă pacea şi dragostea reciprocă.

144. După aceea, asistentul îngenunchează, ia ostia şi, ţinându-o ridicată puţin deasupra vasului sau a pixidei, cu faţa către cei care urmează să se împărtăşească, spune:

Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii.
Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Cei care urmează a se împărtăşi, continuă:

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu,
dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu.

145. Dacă se împărtăşeşte şi asistentul, spune în şoaptă:

Trupul lui Cristos să mă păzească pentru viaţa cea veşnică.

Şi se împărtăşeşte respectuos cu trupul Domnului.

146. Apoi ia vasul sau pixida, merge la cei care urmează să se împărtăşească şi, arătând fiecăruia dintre ei ostia puţin ridicată, spune:

Trupul lui Cristos.

Cel care se împărtăşeşte răspunde:

Amin.

Şi primeşte Împărtăşania.

147. În timp ce se dă Împărtăşania, dacă se consideră oportun, se poate cânta ceva potrivit.

148. După ce s-a dat Împărtăşania, dacă se consideră oportun, se poate păstra un timp de tăcere sau se poate cânta un psalm sau un cântec de laudă.

149. În continuare, asistentul spune această rugăciune:

Să ne rugăm.

După ce am luat parte la masa ta,
te rugăm, Doamne,
ca aceia care se unesc prin sacramentul Căsătoriei
să-ţi rămână mereu fideli
şi să vestească oamenilor numele tău.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Încheierea celebrării

150. Asistentul încheie ritul, însemnându-se cu sfânta cruce şi spunând:

Dumnezeu să ne umple de bucurie şi speranţă pe noi cei care credem.
Pacea lui Cristos să ne înveselească inimile.
Duhul Sfânt să reverse în noi darurile sale.

Toţi răspund:

Amin.

151. E bine ca celebrarea să se încheie cu un cântec potrivit. La sfârşitul celebrării, martorii şi asistentul semnează actul Căsătoriei. Semnarea poate avea loc fie în sacristie, fie în faţa poporului, totuşi să nu se facă pe altar.