RITUALUL CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI

[Cuprins]

CAPITOLUL II

RITUALUL CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI ÎN AFARA LITURGHIEI

79. Când e necesar sau oportun să nu se celebreze Liturghia, să se folosească următorul ritual, chiar şi de către diacon ⁴³.

Riturile introductive

Primul mod

80. La ora fixată, preotul, îmbrăcat cu albă, sau cu cotă, şi cu stolă albă sau de culoarea sărbătorii, sau chiar cu pluvial (sau cu dalmatică în cazul diaconului) de aceeaşi culoare, merge împreună cu ministranţii la uşa bisericii, îi primeşte pe miri şi îi salută, arătându-le că Biserica ia parte la bucuria lor.

81. Apoi se face procesiunea spre altar: în faţă merg ministranţii, după ei celebrantul, apoi mirii, pe care, potrivit obiceiurilor locurilor, îi pot însoţi cu cinste la locul pregătit pentru ei, cel puţin părinţii şi doi martori. Între timp se cântă antifonul la intrare.

82. Celebrantul se apropie de altar, îl salută printr-o înclinaţie profundă şi îl venerează sărutându-l. Apoi merge la scaun.

Al doilea mod

83. La ora fixată, preotul, îmbrăcat cu albă, sau cu cotă, sau cu stolă albă sau de culoarea sărbătorii, sau chiar cu pluvial (sau dalmatică în cazul diaconului) de aceeaşi culoare, merge împreună cu ministranţii la locul pregătit pentru miri.

84. Când mirii au ajuns la locul lor, celebrantul îi primeşte şi îi salută, arătându-le că Biserica ia parte la bucuria lor.

85. Apoi celebrantul salută altarul printr-o înclinaţie profundă şi merge la scaun.

86. După ce a făcut semnul crucii, îi salută pe cei de faţă spunând:

Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl
şi de la Domnul nostru Isus Cristos.

Sau alte cuvinte potrivite luate mai ales din Sfânta Scriptură.

Toţi răspund:

Şi cu duhul tău.

Sau:

Binecuvântat să fie Dumnezeu în veci.

Sau în alt mod potrivit.

87. În continuare, se adresează mirilor şi celor de faţă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare spre a le dispune sufletele la celebrarea Căsătoriei:

Fraţilor preaiubiţi,
am venit cu bucurie în casa Domnului
ca să celebrăm acest sacrament
şi să fim alături de N. şi N.
în ziua în care vor să-şi întemeieze o casă proprie.
Acest moment are pentru ei o însemnătate deosebită.
De aceea îi înconjurăm
cu sentimentele de dragoste şi de prietenie ale inimii noastre,
precum şi cu rugăciunea noastră fraternă.
Împreună cu ei, să ascultăm cu atenţie
cuvântul pe care ni-l adresează astăzi Dumnezeu.
Apoi, împreună cu sfânta Biserică,
prin Cristos Domnul nostru,
să ne rugăm cu umilinţă lui Dumnezeu Tatăl,
ca să-i ocrotească cu bunătate pe aceşti slujitori ai săi care se căsătoresc,
să-i binecuvânteze şi să-i păstreze mereu uniţi.

88. Sau:

N. şi N., Biserica ia parte la bucuria voastră
şi vă îmbrăţişează cu dragă inimă
împreună cu rudele şi prietenii voştri,
acum când, în faţa lui Dumnezeu, Tatăl nostru,
doriţi să vă uniţi pentru toată viaţa.
Să vă asculte Dumnezeu în ziua bucuriei voastre.
Să vă trimită ajutor din cer şi să vă ocrotească.
Să vă dea după inima voastră
şi să vă împlinească toate rugăciunile.

89. Apoi, cu braţele întinse, spune această rugăciune:

Ascultă, Doamne, rugăciunile noastre
şi revarsă cu bunătate harul tău
asupra acestor slujitori ai tăi (N. şi N.),
pentru ca ei, care se unesc în faţa altarului tău,
să fie întăriţi în dragoste unul faţă de altul.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Alte rugăciuni, la nr. 223. 224. 226. 227. 228.

Liturgia cuvântului

90. Urmează liturgia cuvântului, în modul obişnuit, luându-se textele propuse mai sus la nr. 56 sau altele din lecturile indicate mai jos (nr. 179-222).

Întotdeauna să fie aleasă cel puţin o lectură care vorbeşte în mod explicit despre Căsătorie.

91. Apoi celebrantul, în omilie, explică din textul sacru misterul Căsătoriei creştine, demnitatea iubirii conjugale, harul sacramentului şi datoriile soţilor, ţinând seama de situaţiile diferite ale celor care îl ascultă.

Celebrarea Căsătoriei

92. Dacă se întâmplă să se celebreze împreună două sau mai multe Căsătorii, atât întrebările dinaintea consimţământului, cât şi consimţământul însuşi şi primirea consimţământului să se facă la singular pentru fiecare Căsătorie. Celelalte însă, inclusiv binecuvântarea nupţială, să se spună o singură dată pentru toţi, la plural.

93. În timp ce toţi stau în picioare, chiar şi mirii, avându-i alături pe martori, celebrantul se adresează mirilor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Preaiubiţilor,
aţi venit în casa Domnului
pentru ca voinţa voastră de a încheia Căsătoria
în faţa slujitorului Bisericii şi a comunităţii
să fie întărită de Domnul cu pecetea sa sfântă.
Cristos binecuvântează din belşug
dragostea voastră conjugală.
Pentru a rămâne mereu fideli unul altuia
şi pentru a putea îndeplini şi celelalte îndatoriri ale Căsătoriei,
el îi îmbogăţeşte şi îi întăreşte cu un sacrament deosebit
pe cei pe care i-a consacrat deja prin sfântul Botez.
De aceea vă întreb înaintea Bisericii despre intenţiile voastre.

Întrebările dinaintea consimţământului

94. Celebrantul îi întreabă pe miri dacă au venit de bunăvoie, dacă vor fi fideli unul altuia şi dacă vor să primească şi să-şi educe copiii; fiecare răspunde separat.

N. şi N., aţi venit aici fără nici o constrângere,
ci în mod liber şi din toată inima
ca să încheiaţi legământul Căsătoriei?

Sunteţi pregătiţi, mergând pe drumul Căsătoriei,
să vă iubiţi şi să vă respectaţi unul pe altul pentru toată viaţa?

Întrebarea care urmează se poate omite dacă împrejurările o cer, de exemplu, dacă cei care se căsătoresc sunt înaintaţi în vârstă.

Sunteţi pregătiţi să primiţi cu dragoste copiii
pe care Dumnezeu va binevoi să vi-i dea
şi să-i educaţi după legea lui Cristos şi a Bisericii sale?

Consimţământul

95. Celebrantul îi invită pe miri să-şi exprime consimţământul:

Deoarece sunteţi hotărâţi să încheiaţi legământul sfintei Căsătorii, daţi-vă mâna dreaptă şi exprimaţi-vă consimţământul în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii sale.

Mirii îşi dau mâna dreaptă.

96. Mirele spune:

Eu, N., te iau pe tine, N., de soţie
şi promit că îţi voi fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

Mireasa spune:

Eu, N., te iau pe tine, N., de soţ
şi promit că îţi voi fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

97. Dacă din motive pastorale se consideră că este mai potrivit, celebrantul poate să ceară consimţământul mirilor prin întrebări.

Mai întâi îl întreabă pe mire:

N., vrei să o iei pe N. de soţie
şi promiţi că îi vei fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să o iubeşti şi să o respecţi în toate zilele vieţii tale?

Mirele răspunde:

Vreau.

Apoi preotul o întreabă pe mireasă:

N., vrei să îl iei pe N. de soţ
şi promiţi că îi vei fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să-l iubeşti şi să-l respecţi în toate zilele vieţii tale?

Mireasa răspunde:

Vreau.

Primirea consimţământului

98. Celebrantul, primind consimţământul, le spune mirilor:

Dumnezeu, în bunătatea sa,
să întărească acest consimţământ
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii
şi să binevoiască a împlini în voi binecuvântarea sa.
Ceea ce Dumnezeu uneşte, omul să nu despartă.

Sau:

Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob,
Dumnezeul care i-a unit pe primii noştri părinţi în paradis,
să întărească în Cristos şi să binecuvânteze acest consimţământ al vostru,
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii,
pentru ca ceea ce el uneşte, omul să nu despartă.

99. Celebrantul îi îndeamnă pe cei prezenţi să-l preamărească pe Dumnezeu:

Să-l binecuvântăm pe Domnul.

Toţi răspund:

Mulţumim lui Dumnezeu.

Se poate spune şi o altă aclamaţie.

Binecuvântarea şi înmânarea inelelor

100. Celebrantul spune:

Domnul să binecuvânteze + aceste inele,
pe care le veţi dărui unul altuia
în semn de iubire şi fidelitate.
R. Amin.

Alte formule pentru binecuvântarea inelelor, la nr. 229-230.

Dacă se consideră oportun, celebrantul stropeşte inelele cu apă sfinţită şi le dă mirilor.

101. Mirele pune inelul miresei în degetul inelar al acesteia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:

N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

La rândul ei, mireasa pune inelul mirelui în degetul inelar al acestuia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:

N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

102. În acest moment, întreaga comunitate poate să înalţe un imn sau un cântec de laudă.

Rugăciunea universală

103. Apoi se face rugăciunea universală (câteva modele ale acesteia sunt propuse la nr. 251-252):

a) mai întâi, celebrantul face invitaţia la rugăciune;

b) urmează invocaţiile rugăciunii universale cu răspunsul credincioşilor, totuşi în aşa fel încât invocaţiile să se armonizeze cu binecuvântarea nupţială şi să nu fie o dublură a acesteia;

c) dacă nu se dă sfânta Împărtăşanie, urmează rugăciunea Tatăl nostru;

d) apoi, omiţându-se rugăciunea de încheiere, celebrantul invocă binecuvântarea lui Dumnezeu asupra miresei şi asupra mirelui, care nu trebuie omisă niciodată.

Binecuvântarea nupţială

104. Mirii rămân la locul lor şi îngenunchează. Celebrantul continuă, cu mâinile împreunate:

Să invocăm cu umilinţă binecuvântarea lui Dumnezeu
asupra acestor miri,
ca să le dea cu îndurare ajutorul său
după ce i-a îmbogăţit cu sacramentul Căsătoriei.

Alte formule la nr. 73. 241.

Toţi se roagă un timp în tăcere.

105. Apoi celebrantul, stând cu faţa către miri, rosteşte rugăciunea care urmează, cu mâinile întinse asupra lor.

Dacă împrejurările sunt de aşa natură, de exemplu, dacă mirii sunt înaintaţi în vârstă, se pot omite cuvintele dintre paranteze, din ultimul paragraf al rugăciunii.

Dumnezeule, care prin puterea ta ai creat toate din nimic,
care, după ce ai rânduit începuturile a toate
şi l-ai făcut pe om după chipul tău,
i-ai dăruit bărbatului un ajutor de nelipsit în femeie,
ca să nu mai fie doi, ci un singur trup,
învăţându-ne că ceea ce tu ai unit
nimeni nu are dreptul să mai despartă vreodată;

Dumnezeule, care ai sfinţit unirea dintre soţi
printr-un sacrament atât de sublim,
încât ai făcut din legământul căsătoriei
un semn al tainei lui Cristos şi a Bisericii;

Dumnezeule, prin care femeia este unită cu bărbatul,
iar familia orânduită în chip deosebit de tine
primeşte acea binecuvântare,
care singura nu s-a pierdut
nici prin pedeapsa păcatului strămoşesc,
nici prin cea a potopului.

Priveşte cu bunăvoinţă la aceşti slujitori ai tăi,
care, uniţi prin legătura Căsătoriei,
cer să fie întăriţi cu binecuvântarea ta;
trimite harul Duhului Sfânt asupra lor,
pentru ca, revărsând iubirea ta în inimile lor,
să rămână credincioşi în legământul Căsătoriei.

Slujitoarea ta, N., să fie înzestrată cu darul iubirii şi al păcii
şi să urmeze exemplul femeilor sfinte
pe care le laudă Sfânta Scriptură.

Să se încreadă într-însa inima soţului ei,
care, văzând în ea o însoţitoare egală
şi o împreună moştenitoare a harului vieţii,
să o cinstească aşa cum se cuvine
şi să o iubească mereu cu acea iubire
cu care Cristos şi-a iubit Biserica.

Şi acum, Doamne, te rugăm
ca aceşti slujitori ai tăi să rămână statornici în credinţă
şi în împlinirea poruncilor tale
şi, fideli unul altuia,
să strălucească prin integritatea moravurilor;
întăriţi cu puterea evangheliei,
să dea tuturor o bună mărturie despre Cristos;
(să fie rodnici în copii,
să fie părinţi încercaţi în virtute;
amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor)
şi, ajungând la bătrâneţea pe care şi-o doresc,
să aibă parte de viaţa fericiţilor şi de împărăţia cerurilor.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Alte formule pentru binecuvântarea nupţială la nr. 242. 244.

106. Dacă nu trebuie distribuită sfânta împărtăşanie, celebrantul binecuvântează poporul imediat spunând:

C. Şi pe voi toţi, care sunteţi aici de faţă,
să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu,
Tatăl şi Fiul + şi Sfântul Duh.
R. Amin.

107. E bine ca celebrarea să se încheie cu un cântec potrivit.

Sfânta Împărtăşanie

108. Dacă trebuie distribuită sfânta Împărtăşanie, după ce s-a dat binecuvântarea nupţială celebrantul merge la locul unde se păstrează Euharistia, ia vasul sau pixida cu trupul Domnului, îl aşază pe altar şi îngenunchează.

109. Apoi face introducerea la rugăciunea Tatăl nostru, cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Îndemnaţi de porunca Mântuitorului
şi povăţuiţi de învăţătura sa dumnezeiască,
îndrăznim să spunem:

Toţi continuă împreună:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri,
sfinţească-se numele tău;
vie împărăţia ta;
facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
şi ne iartă nouă greşelile noastre,
precum şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne mântuieşte de Cel Rău.

110. Dacă se consideră oportun, celebrantul îi invită pe credincioşi cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Dăruiţi-vă pacea.

Mirii şi toţi ceilalţi îşi exprimă pacea şi dragostea reciprocă.

111. După aceea, celebrantul îngenunchează, ia ostia şi, ţinând-o ridicată puţin deasupra vasului sau a pixidei, cu faţa către cei care urmează să se împărtăşească, spune:

Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra sa păcatele lumii.
Fericiţi cei chemaţi la ospăţul Mielului.

Cei care urmează a se împărtăşi, continuă:

Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu,
dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu.

112. Apoi merge la cei care urmează să se împărtăşească şi spune, arătând fiecăruia dintre ei ostia puţin ridicată:

Trupul lui Cristos.

Cel care se împărtăşeşte răspunde:

Amin.

Şi primeşte Împărtăşania.

113. În timp ce se dă Împărtăşania, dacă se consideră oportun, se poate cânta ceva potrivit.

114. După ce s-a dat Împărtăşania, dacă se consideră oportun, se poate păstra un timp de tăcere sau se poate cânta un psalm sau un cântec de laudă.

115. În continuare, celebrantul spune această rugăciune:

Să ne rugăm.
După ce am luat parte la masa ta,
te rugăm, Doamne,
ca aceia care se unesc prin sacramentul Căsătoriei
să-ţi rămână mereu fideli
şi să vestească oamenilor numele tău.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Încheierea celebrării

116. Ritul se încheie cu binecuvântarea mirilor şi a poporului, fie cu formula simplă Să vă binecuvânteze, fie cu una dintre formulele care se găsesc mai jos la nr. 248-250.

117. La sfârşitul celebrării, martorii şi celebrantul semnează actul Căsătoriei. Semnarea poate avea loc fie în sacristie, fie în faţa poporului, totuşi să nu se facă pe altar.