RITUALUL CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI

[Cuprins]

CAPITOLUL I

RITUALUL CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI ÎN CADRUL LITURGHIEI

Riturile introductive

Primul mod

45. La ora fixată, preotul, îmbrăcat cu albă, stolă şi cazulă de culoarea prevăzută pentru Liturghia care se celebrează, merge împreună cu ministranţii la uşa bisericii, îi primeşte pe miri şi îi salută, arătându-le că Biserica ia parte la bucuria lor.

46. Apoi se face procesiunea spre altar: în faţă merg ministranţii, după ei preotul, apoi mirii, pe care, potrivit obiceiurilor locurilor, îi pot însoţi cu cinste la locul pregătit pentru ei, cel puţin părinţii şi doi martori. Între timp se cântă antifonul la intrare.

47. Preotul se apropie de altar, îl salută printr-o înclinaţie profundă şi îl venerează sărutându-l. Apoi merge la scaun.

Al doilea mod

48. La ora fixată, preotul, îmbrăcat cu albă, stolă şi cazulă de culoarea prevăzută pentru Liturghia care se celebrează, merge împreună cu ministranţii la locul pregătit pentru miri sau la scaunul său.

49. Când mirii au ajuns la locul lor, preotul îi primeşte şi îi salută, arătându-le că Biserica ia parte la bucuria lor.

50. Apoi, în timp ce se cântă antifonul la intrare, se apropie de altar, îl salută printr-o înclinaţie profundă şi îl venerează sărutându-l. Apoi merge la scaun.

51. După ce a făcut semnul crucii, îi salută pe cei de faţă, folosind una dintre formulele care sunt în Liturghierul roman.

52. În continuare, se adresează mirilor şi celor de faţă cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare spre a le dispune sufletele la celebrarea Căsătoriei:

53. Sau:

Se omite actul penitenţial.

54. În zilele în care sunt permise Liturghiile rituale, se foloseşte Liturghia "pentru miri", cu lecturile proprii. În zilele care se găsesc în tabelul zilelor liturgice la numerele 1-4, se celebrează Liturghia zilei, dându-se binecuvântarea nupţială şi, dacă se consideră oportun, binecuvântarea finală proprie.

Dacă la Liturghia în cadrul căreia se celebrează Căsătoria participă comunitatea parohială, se celebrează Liturghia zilei, chiar şi în duminicile din timpul Crăciunului şi din "timpul de peste an".

Liturgia cuvântului

55. Liturgia cuvântului se desfăşoară în mod obişnuit. Se pot citi trei lecturi, dintre care prima să fie din Vechiul Testament, iar în timpul pascal din Apocalips (nr. 179-222). Întotdeauna să fie aleasă cel puţin o lectură care vorbeşte în mod explicit despre Căsătorie.

56. Când nu se celebrează Liturghia rituală, una dintre lecturi poate fi luată dintre cele care sunt propuse în Lecţionar, cu excepţia zilelor care se găsesc la nr. 1-4 în tabelul zilelor liturgice.

Aici sunt propuse lecturile care exprimă în special valoarea şi demnitatea Căsătoriei în economia mântuirii.

LECTURA ÎNTÂI

Bărbat şi femeie i-a creat

Citire din cartea Genezei 1,26-28.31a

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL 127 (128),1-2.3.4-5ac şi 6a (R. 4)

R. Iată, aşa este binecuvântat
cel care se teme de Domnul

³ Soţia ta este ca o viţă roditoare
înăuntrul casei tale,
copiii tăi ca vlăstarele măslinului
împrejurul mesei tale. R.

⁴ Iată, aşa este binecuvântat
omul care se teme de Domnul!
⁵ Să te binecuvânteze Domnul din Sion,
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. R.

LECTURA A DOUA

Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică

Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,2a.25-32

² Fraţilor, trăiţi în iubire
după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi
şi s-a oferit pentru noi ca ofrandă.
²⁵ Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile
aşa cum Cristos a iubit Biserica
şi s-a dat pe sine pentru ea
²⁶ pentru a o sfinţi,
purificând-o prin baia apei în cuvânt,
²⁷ ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă,
fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător,
ci să fie sfântă şi neprihănită.
²⁸ Tot aşa, şi bărbaţii
trebuie să-şi iubească soţiile lor ca pe trupul propriu.
Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine.
²⁹ Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup,
dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte
aşa cum face Cristos pentru Biserică.
³⁰ Căci toţi suntem mădulare ale trupului său.
³¹ "De aceea, îşi va lăsa omul tatăl şi mama
şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup".
³² Misterul acesta este mare:
eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică,

Cuvântul Domnului

ALELUIA ŞI VERSETUL ÎNAINTE DE EVANGHELIE cf. Ps 133 (134),3.

R. Aleluia

V. Să vă binecuvânteze Domnul din Sion, el care a făcut cerul şi pământul.

R. Aleluia

sau, în timpul Postului Mare: cf. 1In 4,16b.12.11.

R. Cântaţi cu bucurie lui Dumnezeu care vine în ajutorul nostru.

V. Dumnezeu este iubire, să ne iubim unul pe altul aşa cum el ne-a iubit pe noi.

R. Cântaţi cu bucurie lui Dumnezeu care vine în ajutorul nostru.

EVANGHELIA

Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă

+ Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 19,3-6

În acel timp,
³ câţiva farisei s-au apropiat de Isus
pentru a-l prinde în vorbă;
ei l-au întrebat:
"Este oare îngăduit unui om
să-şi lase soţia pentru orice motiv?"
⁴ El le-a răspuns:
"N-aţi citit că la început
Creatorul oamenilor i-a creat bărbat şi femeie
⁵ şi le-a zis:
De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa
şi se va uni cu soţia sa,
şi amândoi vor fi un singur trup?
⁶ Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!"

Cuvântul Domnului

57. După citirea Evangheliei, preotul, în omilie, explică din textul sacru misterul Căsătoriei creştine, demnitatea iubirii conjugale, harul sacramentului şi datoriile soţilor, ţinând seama de situaţiile diferite ale celor care îl ascultă.

Celebrarea Căsătoriei

58. Dacă se întâmplă să se celebreze împreună două sau mai multe Căsătorii, atât întrebările dinaintea consimţământului, cât şi consimţământul însuşi şi primirea consimţământului să se facă la singular pentru fiecare Căsătorie. Celelalte însă, inclusiv binecuvântarea nupţială, să se spună o singură dată pentru toţi, la plural.

59. În timp ce toţi stau în picioare, chiar şi mirii, avându-i alături pe martori, preotul se adresează mirilor cu aceste cuvinte sau cu altele asemănătoare:

Preaiubiţilor,
aţi venit în casa Domnului
pentru ca voinţa voastră de a încheia Căsătoria
în faţa slujitorului Bisericii şi a comunităţii
să fie întărită de Domnul cu pecetea sa sfântă.
Cristos binecuvântează din belşug
dragostea voastră conjugală.
Pentru a rămâne mereu fideli unul altuia
şi pentru a putea îndeplini şi celelalte îndatoriri ale Căsătoriei,
el îi îmbogăţeşte şi îi întăreşte cu un sacrament deosebit
pe cei pe care i-a consacrat deja prin sfântul Botez.
De aceea vă întreb înaintea Bisericii despre intenţiile voastre.

Întrebările dinaintea consimţământului

60. Preotul îi întreabă pe miri dacă au venit de bunăvoie, dacă vor fi fideli unul altuia şi dacă vor să primească şi să-şi educe copiii; fiecare răspunde separat.

N. şi N., aţi venit aici fără nici o constrângere,
ci în mod liber şi din toată inima
ca să încheiaţi legământul Căsătoriei?

Sunteţi pregătiţi, mergând pe drumul Căsătoriei,
să vă iubiţi şi să vă respectaţi unul pe altul pentru toată viaţa?

Întrebarea care urmează se poate omite dacă împrejurările o cer, de exemplu, dacă cei care se căsătoresc sunt înaintaţi în vârstă.

Sunteţi pregătiţi să primiţi cu dragoste copiii
pe care Dumnezeu va binevoi să vi-i dea
şi să-i educaţi după legea lui Cristos şi a Bisericii sale?

Consimţământul

61. Celebrantul îi invită pe miri să-şi exprime consimţământul:

Deoarece sunteţi hotărâţi să încheiaţi legământul sfintei Căsătorii,
daţi-vă mâna dreaptă şi exprimaţi-vă consimţământul
în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii sale.

Mirii îşi dau mâna dreaptă.

62. Mirele spune:

Eu, N., te iau pe tine, N., de soţie
şi promit că îţi voi fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

Mireasa spune:

Eu, N., te iau pe tine, N., de soţ
şi promit că îţi voi fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să te iubesc şi să te respect în toate zilele vieţii mele.

63. Dacă din motive pastorale se consideră că este mai potrivit, preotul poate să ceară consimţământul mirilor prin întrebări.

Mai întâi îl întreabă pe mire:

N., vrei să o iei pe N. de soţie
şi promiţi că îi vei fi credincios în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să o iubeşti şi să o respecţi în toate zilele vieţii tale?

Mirele răspunde:

Vreau.

Apoi preotul o întreabă pe mireasă:

N., vrei să îl iei pe N. de soţ
şi promiţi că îi vei fi credincioasă în orice împrejurare,
fericită sau nefericită, în caz de boală ca şi în timp de sănătate,
să-l iubeşti şi să-l respecţi în toate zilele vieţii tale?

Mireasa răspunde:

Vreau.

Primirea consimţământului

64. Preotul, primind consimţământul, le spune mirilor:

Dumnezeu, în bunătatea sa,
să întărească acest consimţământ
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii
şi să binevoiască a împlini în voi binecuvântarea sa.
Ceea ce Dumnezeu uneşte, omul să nu despartă.

Sau:

Dumnezeul lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob,
Dumnezeul care i-a unit pe primii noştri părinţi în paradis,
să întărească în Cristos şi să binecuvânteze acest consimţământ al vostru,
pe care l-aţi dat înaintea Bisericii,
pentru ca ceea ce el uneşte, omul să nu despartă.

65. Preotul îi îndeamnă pe cei prezenţi să-l preamărească pe Dumnezeu:

Să-l binecuvântăm pe Domnul.

Toţi răspund:

Mulţumim lui Dumnezeu.

Se poate spune şi o altă aclamaţie.

Binecuvântarea şi înmânarea inelelor

66. Preotul spune:

Domnul să binecuvânteze + aceste inele,
pe care le veţi dărui unul altuia
în semn de iubire şi fidelitate.

R. Amin.

Alte formule pentru binecuvântarea inelelor, la nr. 229-230.

Dacă se consideră oportun, preotul stropeşte inelele cu apă sfinţită şi le dă mirilor.

67. Mirele pune inelul miresei în degetul inelar al acesteia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:

N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

La rândul ei, mireasa pune inelul mirelui în degetul inelar al acestuia şi, dacă se crede de cuviinţă, spune:

N., primeşte acest inel
ca semn al iubirii şi al fidelităţii mele.
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

68. În acest moment, întreaga comunitate poate să înalţe un imn sau un cântec de laudă.

Rugăciunea universală

69. Apoi se face, ca de obicei, rugăciunea universală (câteva modele ale acesteia sunt propuse la nr. 251-252).

În continuare se spune Crezul, dacă e prevăzut în rubrici să se spună.

Liturgia euharistică

70. La pregătirea darurilor, dacă se consideră oportun, mirele şi mireasa pot duce pâinea şi vinul la altar.

71. La rugăciunea euharistică mirii sunt pomeniţi folosindu-se formula propusă la nr. 237-239.

Binecuvântarea nupţială

72. După ce s-a spus Tatăl nostru, omiţându-se Mântuieşte-ne, te rugăm, Doamne, preotul, cu faţa spre miri, invocă asupra lor binecuvântarea lui Dumnezeu, care nu trebuie să fie omisă niciodată.

Dacă unul dintre miri, sau amândoi nu se împărtăşesc, în invitaţia la rugăciune se omit cuvintele dintre paranteze.

Dacă împrejurările sunt de aşa natură, de exemplu, dacă mirii sunt înaintaţi în vârstă, se pot omite cuvintele dintre paranteze, din ultimul paragraf al rugăciunii.

73. Mirii urcă la altar sau, dacă se consideră oportun, rămân la locul lor şi se aşază în genunchi.

Preotul, cu mâinile împreunate, îi invită pe cei de faţă la rugăciune:

Fraţilor preaiubiţi,
să-l rugăm cu umilinţă pe Domnul
ca să reverse cu îndurare binecuvântarea harului său
asupra acestor slujitori ai săi care s-au căsătorit întru Cristos,
şi el, care i-a unit prin legământul sfânt
(şi prin taina trupului şi sângelui lui Cristos),
să-i păstreze uniţi în dragoste.

Alte formule, la nr. 104. 241. 243.

Toţi se roagă un timp în tăcere.

74. Apoi preotul, cu mâinile întinse asupra mirilor, continuă:

Dumnezeule, care prin puterea ta ai creat toate din nimic,
care, după ce ai rânduit începuturile a toate
şi l-ai făcut pe om după chipul tău,
i-ai dăruit bărbatului un ajutor de nelipsit în femeie,
ca să nu mai fie doi, ci un singur trup,
învăţându-ne că ceea ce tu ai unit
nimeni nu are dreptul să mai despartă vreodată;

Dumnezeule, care ai sfinţit unirea dintre soţi
printr-un sacrament atât de sublim,
încât ai făcut din legământul căsătoriei
un semn al tainei lui Cristos şi a Bisericii;

Dumnezeule, prin care femeia este unită cu bărbatul,
iar familia orânduită în chip deosebit de tine
primeşte acea binecuvântare,
care singura nu s-a pierdut
nici prin pedeapsa păcatului strămoşesc,
nici prin cea a potopului.

Priveşte cu bunăvoinţă la aceşti slujitori ai tăi,
care, uniţi prin legătura Căsătoriei,
cer să fie întăriţi cu binecuvântarea ta;
trimite harul Duhului Sfânt asupra lor,
pentru ca, revărsând iubirea ta în inimile lor,
să rămână credincioşi în legământul Căsătoriei.

Slujitoarea ta, N., să fie înzestrată cu darul iubirii şi al păcii
şi să urmeze exemplul femeilor sfinte
pe care le laudă Sfânta Scriptură.

Să se încreadă într-însa inima soţului ei,
care, văzând în ea o însoţitoare egală
şi o împreună moştenitoare a harului vieţii,
să o cinstească aşa cum se cuvine
şi să o iubească mereu cu acea iubire
cu care Cristos şi-a iubit Biserica.

Şi acum, Doamne, te rugăm
ca aceşti slujitori ai tăi să rămână statornici în credinţă
şi în împlinirea poruncilor tale
şi, fideli unul altuia,
să strălucească prin integritatea moravurilor;
întăriţi cu puterea evangheliei,
să dea tuturor o bună mărturie despre Cristos;
(să fie rodnici în copii,
să fie părinţi încercaţi în virtute;
amândoi să-i vadă pe copiii copiilor lor)
şi, ajungând la bătrâneţea pe care şi-o doresc,
să aibă parte de viaţa fericiţilor şi de împărăţia cerurilor.
Prin Cristos Domnul nostru.
R. Amin.

Alte formule pentru binecuvântarea nupţială la nr. 242. 244.

75. Omiţându-se rugăciunea Doamne Isuse Cristoase, se spune imediat Pacea Domnului. Atunci mirii şi toţi ceilalţi îşi exprimă pacea şi dragostea reciprocă.

76. Mirii, rudele lor, martorii, cei care le sunt apropiaţi pot primi sfânta Împărtăşanie sub ambele specii.

Încheierea celebrării

77. La sfârşitul Liturghiei, preotul binecuvântează mirii şi poporul spunând:

Dumnezeu Tatăl veşnic
să vă păstreze statornici în iubire unul faţă de altul,
pentru ca pacea lui Cristos să locuiască în voi
şi să rămână mereu în casa voastră.
R. Amin.

Să aveţi parte de binecuvântare în copii,
de mângâiere din partea prietenilor
şi de pace adevărată cu toţi.
R. Amin.

Să fiţi martori ai iubirii lui Dumnezeu în lume,
plini de bunătate faţă de cei care se află în suferinţă şi lipsuri,
pentru ca aceştia să vă întâmpine într-o zi cu recunoştinţă în lăcaşurile veşnice.
R. Amin.

Şi pe voi toţi, care sunteţi aici de faţă,
să vă binecuvânteze atotputernicul Dumnezeu,
Tatăl şi Fiul + şi Sfântul Duh.
R. Amin.

Alte formule la nr. 249-250

78. La sfârşitul Liturghiei, martorii şi preotul semnează actul Căsătoriei. Semnarea poate avea loc fie în sacristie, fie în faţa poporului, totuşi să nu se facă pe altar.