RITUALUL CELEBRĂRII BOTEZULUI

[Cuprins]

RITUALUL BOTEZULUI COPIILOR
NORME INTRODUCTIVE
I. Importanţa Botezului copiilor
1. Prin cuvântul "copii" se înţeleg aceia care nu pot mărturisi credinţa proprie, deoarece n-au ajuns încă la vârsta priceperii.

2. Biserica, primind misiunea de a evangheliza şi boteza, încă din primele veacuri, i-a botezat nu numai pe adulţi, ci şi pe copii. Căci în cuvintele Domnului: "Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din Duh Sfânt, nu poate să intre în împărăţia cerului"^[1], a înţeles totdeauna că nu trebuie lipsiţi copiii de harul Botezului, ci trebuie botezaţi în credinţa Bisericii, credinţă pe care o mărturisesc părinţii, naşii şi toţi cei prezenţi. Căci aceştia reprezintă atât Biserica locală, cât şi întreaga comunitate a sfinţilor şi a credincioşilor: sfânta maică Biserică, aceea care naşte în întregime pe toţi împreună şi pe fiecare în parte^[2].

3. Pentru ca sacramentul să-şi atingă scopul pentru care a fost orânduit, în continuare, copiii vor trebui crescuţi în credinţa în care au fost botezaţi: temelia acestei educaţii primite este însuşi sacramentul primit. Educaţia creştină, la care copiii au dreptul legitim, nu are alt scop, decât să-i facă să înţeleagă din zi în zi mai mult planul lui Dumnezeu în Cristos, pentru ca în final să poată consimţi la credinţa în care au fost botezaţi.

II. Funcţii şi slujiri în celebrarea Botezului
4. Poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, reprezentată prin comunitatea locală, are un mare rol atât în Botezul adulţilor, cât şi în acela al copiilor.
Căci copilul, atât înainte cât şi după primirea sacramentului, are dreptul la iubirea şi sprijinul comunităţii. În celebrarea Botezului, comunitatea, al cărei rol a fost evocat în Normele generale introductive la nr. 7, îşi îndeplineşte această obligaţie după profesiunea de credinţă a părinţilor şi naşilor, atunci când se asociază cu celebrantul pentru a-şi exprima asentimentul la această profesiune de credinţă. Astfel se scoate în evidenţă faptul că credinţa în care sunt botezaţi copiii nu este numai a familiei, ci este tezaurul întregii Biserici a lui Cristos.

5. Din însăşi firea lucrurilor rezultă că, în Botezul copiilor, rolul şi funcţia părinţilor sunt mai presus decât cele ale naşilor:
1) Înainte de Botez e foarte folositor ca părinţii, conduşi de propria lor credinţă sau îndemnaţi de prieteni sau alţi creştini, să se pregătească pentru a lua parte cât mai conştient la celebrarea tainei Botezului, folosindu-se în acest scop de mijloacele pe care le au la dispoziţie, cum ar fi cărţi, reviste, catehisme, destinate familiilor. Parohul să aibă grijă ca, personal sau prin alţii, să-i viziteze; mai mult, se va strădui să adune mai multe familii şi le va pregăti pentru apropiata celebrare a Botezului, prin îndemnuri pastorale şi alte rugăciuni comune.
2) Este de mare importanţă ca părinţii copilului care urmează să fie botezat să fie prezenţi la celebrarea Botezului în care copilul lor se va renaşte din apă şi din Duh Sfânt.
3) Părinţii copilului au de exercitat un rol propriu în celebrarea Botezului. În afară de îndemnurile celebrantului pe care le primesc şi de rugăciunile pe care le fac cu întreaga asistenţă, ei îndeplinesc o adevărată funcţie când: a) cer în public Botezul pentru copilul lor; b) după celebrant, fac şi ei semnul crucii pe fruntea copilului; c) declară că se leapădă de Satana şi fac profesiunea de credinţă; d) ţin copilul în braţe în timpul Botezului (în primul rând mama); e) ţin lumânarea aprinsă; f) sunt binecuvântaţi cu o formulă specială pentru mame şi taţi.
4) Dacă eventual unul dintre ei nu poate să facă profesiunea de credinţă, de exemplu pentru că nu este catolic, poate să tacă. Deoarece însă a cerut Botezul pentru copilul său, trebuie să se îngrijească, sau cel puţin să permită, ca el să fie educat în credinţa în care a fost botezat.
5) După celebrarea Botezului, din recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi din fidelitate faţă de misiunea lor, părinţii au datoria să-l îndrume pe copilul lor la cunoaşterea lui Dumnezeu, al cărui fiu adoptiv a devenit, şi să-l pregătească pentru a primi Mirul şi a se apropia de masa sfintei Împărtăşanii. Parohul îi va ajuta în această misiune prin acţiuni pastorale.

6. Pentru fiecare copil este permis să se aleagă un naş sau o naşă; în Ritualul Botezului amândoi sunt indicaţi prin cuvântul de "naşi".

7. Despre celebrant, afară de cele amintite în Normele generale introductive (nr. 11-15), acum mai notăm următoarele:
1) Păstorii au datoria de a pregăti familiile pentru Botezul copiilor lor şi de a le ajuta să-şi îndeplinească misiunea de educare, misiune pe care au acceptat-o. Iar episcopul are datoria ca, în dieceza sa, să coordoneze aceste eforturi pastorale, ajutat chiar şi de diaconi şi de laici.
2) Pe lângă aceasta, păstorii trebuie să aibă grijă ca celebrarea fiecărui Botez să fie făcută cu demnitatea cuvenită şi, pe cât e posibil, să se adapteze condiţiilor şi dorinţelor familiilor participante. Cel care oficiază va avea grijă să împlinească ritul cu exactitate şi evlavie; în plus, se va strădui să se arate tuturor plin de omenie şi bunătate.

III. Timpul şi locul Botezului copiilor
8. În fixarea timpului când se va administra Botezul, să se aibă în vedere în primul rând mântuirea copilului, ca nu cumva să fie privat de binefacerile acestui sacrament; în al doilea rând, sănătatea mamei, pentru ca, pe cât posibil, să poată lua şi ea parte; în sfârşit, dacă aceasta nu se opune unui folos mai mare al copilului, se vor lua în consideraţie necesităţile pastorale, adică timpul necesar pentru pregătirea părinţilor şi a însăşi celebrării, astfel încât să iasă în evidenţă mai bine semnificaţiile ritului.
De aceea:
1) Dacă este în pericol de moarte, copilul să fie botezat fără întârziere, lucru care este permis chiar dacă părinţii nu sunt de acord, chiar şi atunci când este vorba despre un copil ai cărui părinţi nu sunt catolici, după cum este notat mai jos (nr. 21).
2) În celelalte cazuri, părinţii sau cei care le ţin locul în mod legitim îl vor înştiinţa din timp pe paroh despre Botezul ce va avea loc, dacă e cazul, chiar înainte de naşterea copilului, pentru ca celebrarea sacramentului să fie pregătită cum se cuvine.
3) Celebrarea Botezului va avea loc în primele săptămâni după naşterea copilului. Dacă lipseşte speranţa întemeiată că va fi educat în credinţa catolică, Botezul, după ce au fost înştiinţaţi părinţii despre motiv, să se amâne, după prescrierile dreptului particular (cf. nr 25).
4) Parohul, ţinând seama de dispoziţiile conferinţei episcopale, are dreptul de a stabili timpul în care vor fi botezaţi copiii, când nu se verifică situaţiile de mai sus.

9. Pentru a pune în lumină caracterul pascal al Botezului, se recomandă ca acest sacrament să se celebreze în vigilia pascală sau în zi de duminică, zi în care este comemorată de către Biserică învierea Domnului. Duminica, Botezul poate fi celebrat chiar în cadrul Liturghiei, pentru ca toată comunitatea să poată lua parte la celebrare şi pentru a se scoate mai bine în evidenţă legătura Botezului cu Euharistia. Totuşi acest lucru să nu se facă prea des. De altfel, normele pentru celebrarea Botezului în vigilia pascală sau în cursul Liturghiei duminicale se vor da mai jos.

10. Pentru ca să apară mai clar că Botezul este un sacrament al credinţei pe care o mărturiseşte Biserica şi al intrării în sânul poporului lui Dumnezeu, de obicei se va celebra în biserica parohială, înzestrată cu baptisteriu propriu.

11. Ordinariul locului, după ce l-a consultat pe parohul locului, poate permite sau chiar porunci să fie baptisteriu şi în altă biserică sau oratoriu de pe teritoriul parohiei. Aici, parohul este acela care în mod obişnuit are dreptul să boteze.
Când din cauza distanţei cel care trebuie botezat nu poate ajunge la locul unde este baptisteriul, Botezul poate să fie celebrat într-o altă biserică mai apropiată, într-un oratoriu sau chiar într-un alt loc decent, păstrându-se normele care sunt stabilite cu privire la timpul şi structura celebrării (cf. nr. 8-9; 15-22).

12. În afara cazului de necesitate, să nu se celebreze Botezul în case private decât dacă ordinariul locului permite aceasta pentru motive grave.

13. Dacă episcopul nu a hotărât altfel (cf. nr. 11), Botezul să nu se celebreze în spitale, decât în caz de necesitate sau pentru alt motiv pastoral real. Totodată însă să fie înştiinţat parohul şi să se facă în prealabil o pregătire corespunzătoare a părinţilor.

14. E bine ca în timpul liturgiei cuvântului, copiii să fie duşi într-un loc separat. Mamele şi naşele să nu lipsească de la liturgia cuvântului; prin urmare copiii vor fi încredinţaţi altor femei.

IV. Structura Ritualului Botezului copiilor
A. Ritualul obişnuit al Botezului
15. Fie că e vorba de un singur copil, fie de mai mulţi sau chiar de un număr mare, afară de pericolul morţii, celebrantul va săvârşi tot ritul, după cum urmează.

16. Ritualul începe cu ritul de primire al copiilor, prin care se manifestă voinţa părinţilor şi a naşilor şi hotărârea Bisericii de a celebra sacramentul, şi care se exprimă prin semnul sfintei cruci făcut de către celebrant şi părinţi pe fruntea copilului.

17. Celebrarea cuvântului lui Dumnezeu are ca scop să trezească în părinţi, naşi şi în toţi cei de faţă credinţa şi să implore prin rugăciune comună roadele sacramentului. Această celebrare a cuvântului lui Dumnezeu constă în citirea unuia sau a mai multor fragmente din Sfânta Scriptură; omilia urmată de un moment de reculegere; rugăciunea credincioşilor, care se încheie cu o rugăciune de exorcism, care la rândul ei pregăteşte ungerea cu untdelemnul catehumenilor sau impunerea mâinilor.

18. Celebrarea sacramentului
1) este pregătită proxim:
a) prin rugăciunea solemnă a celebrantului care, invocându-l pe Dumnezeu şi amintind planul său de mântuire, binecuvântează sau reaminteşte binecuvântarea apei de Botez;
b) prin lepădarea părinţilor şi a naşilor de Satana şi prin profesiunea de credinţă, căreia i se adaugă asentimentul celebrantului şi al comunităţii, şi prin ultima întrebare pusă părinţilor şi naşilor;
2) se îndeplineşte prin abluţiune cu apă, care poate fi făcută prin scufundare sau prin turnare, după obiceiul locului, şi prin invocarea Sfintei Treimi;
3) se completează prin ungerea cu sfânta crismă, care exprimă preoţia împărătească a celui botezat şi intrarea în sânul poporului lui Dumnezeu; ritul se încheie prin impunerea hainei albe, prin dăruirea lumânării aprinse şi prin "Efata" (aceasta din urmă e benevolă).

19. După îndemnul rostit de celebrant, se spune înaintea altarului Rugăciunea domnească, prin care fiii lui Dumnezeu se roagă Tatălui care este în ceruri. Este o prefigurare a viitoarei participări a copilului la masa sfintei Împărtăşanii. Apoi se dă binecuvântarea pentru mame, taţi şi toţi cei prezenţi, pentru ca harul lui Dumnezeu să coboare din belşug asupra tuturor.

B. Ritualul prescurtat al Botezului
20. Ritualul prescurtat al Botezului, folosit de către cateheţi^[3], se compune din următoarele rituri: primirea copiilor, celebrarea cuvântului lui Dumnezeu sau alocuţiunea slujitorului şi rugăciunea credincioşilor. La baptisteriu, slujitorul rosteşte o rugăciune prin care îl invocă pe Dumnezeu şi reaminteşte istoria mântuirii referitoare la Botez. După ce a făcut abluţiunea baptismală, omiţând ungerea cu crismă, spune totuşi rugăciunea ei adaptată şi întregul rit se încheie în mod obişnuit. Se omit, aşadar, exorcismul şi ungerea cu untdelemnul catehumenilor, ungerea cu crismă şi "Efata".

21. Ritualul prescurtat pentru Botezul copiilor în pericol de moarte, atunci când lipseşte slujitorul obişnuit, se poate săvârşi în două feluri:
1) Când moartea este iminentă şi timpul este scurt, omiţând toate celelalte, slujitorul^[4] toarnă apă naturală, chiar dacă nu e binecuvântată, pe capul copilului, rostind formula obişnuită^[5].
2) Dacă însă, după o judecată chibzuită, este timp suficient, vor fi chemaţi câţiva credincioşi. Dacă între ei este cineva în stare să facă o scurtă rugăciune, să se folosească următorul rit: după o scurtă introducere şi rugăciunea credincioşilor are loc mărturisirea de credinţă a părinţilor sau a unuia dintre naşi, apoi se toarnă apă, rostindu-se cuvintele obişnuite. Dacă cei de faţă sunt mai simpli, slujitorul recită cu glas tare Crezul şi botează, urmând ritul care trebuie folosit atunci când moartea este iminentă.
22. Când există pericolul morţii, chiar şi preotul şi diaconul pot folosi, după caz, Ritualul prescurtat. În plus, parohul sau alt preot care posedă această facultate, dacă are la îndemână sfânta crismă şi mai e timp, să nu omită după Botez a da sacramentul Mirului. În acest caz, se omite ungerea cu crismă.

V. Adaptările pe care le pot face conferinţele episcopale şi episcopii
23. Afară de adaptările menţionate în Normele generale (nr. 30-33), conferinţele episcopale pot introduce şi alte adaptări în ritul botezării copiilor.

24. După cum se arată şi în Ritualul roman, conferinţele episcopale pot stabili următoarele:
1) Întrebarea cu privire la numele copilului se poate face în mod diferit, conform obiceiului de a se pune nume înainte de Botez sau chiar la Botez.
2) Ungerea cu untdelemnul catehumenilor se poate omite (nr. 50, 87).
3) Se poate folosi o formulă mai scurtă sau mai amplă pentru lepădarea de Satana (nr. 57, 94, 121).
4) Atunci când sunt foarte mulţi copii pentru Botez, se poate omite ungerea cu crismă (nr. 125).
5) Se poate păstra ritul "Efata" (nr. 65, 101).

25. Deoarece în multe regiuni uneori părinţii nu sunt suficient de pregătiţi pentru celebrarea Botezului sau cer să li se boteze copii, deşi ştiu că după aceea nu vor fi crescuţi creştineşte, ba chiar îşi vor pierde credinţa, îndemnurile şi întrebările referitoare la credinţă ce se fac în timpul Botezului nu sunt suficiente. De aceea conferinţele episcopale pot să vină în ajutorul parohilor şi să dea unele directive pastorale, prin care să fixeze un timp mai îndelungat înainte de celebrarea Botezului.

26. Episcopul este acela care, în dieceza sa, va decide dacă în celebrarea Botezului cateheţii pot să facă omilii în mod liber sau citind un text scris.

VI. Adaptările pe care le poate face slujitorul
27. În adunările în cadrul cărora părinţii copiilor sunt pregătiţi pentru Botez e de mare importanţă ca învăţăturile să fie însoţite de rugăciuni şi rituri. În acest scop va fi bine să se folosească de unele elemente ale celebrării cuvântului lui Dumnezeu din Ritualul Botezului.

28. Când Botezul copiilor are loc în vigilia pascală, ritul se desfăşoară astfel:
1) Înainte de celebrarea vigiliei pascale, la timpul şi locul cuvenit, se va face primirea copiilor, după care, omiţându-se, eventual, liturgia cuvântului, se face rugăciunea de exorcism şi ungerea cu untdelemnul catehumenilor.
2) Celebrarea sacramentului (nr. 56-58, 60-63) va avea loc după binecuvântarea apei după cum se menţionează în ritualul vigiliei pascale.
3) Se omite exprimarea asentimentului celebrantului şi al comunităţii (nr. 59), înmânarea lumânării aprinse (nr. 64) şi ritul "Efata" (nr. 65).
4) Se omite încheierea (nr. 67-71).

29. Dacă Botezul se administrează în timpul Liturghiei de duminică, se celebrează Liturghia duminicii sau, în duminicile din timpul Crăciunului şi în cele "de peste an", se poate celebra Liturghia rituală pentru Botezul copiilor. Celebrarea se face astfel:
1) Ritul primirii copilului (nr. 33-43) se face la începutul Liturghiei, omiţându-se astfel salutul către popor şi actul penitenţial.
2) În liturgia cuvântului:
a) Lecturile se iau din Liturghia duminicii. Însă în timpul Crăciunului şi în cel "de peste an" pot fi luate atât lecturile din Lecţionarul pentru Liturghiile rituale (vol. VI) cât şi cele propuse în acest Ritual (nr. 44, 186-215).
Când nu se poate celebra Liturghia rituală, una dintre lecturi poate fi luată din textele prevăzute pentru celebrarea Botezului copiilor având în vedere binele pastoral al credincioşilor şi caracterul liturgic al zilei.
b) Omilia să se facă din textul sacru; să aibă însă legătură cu Botezul care se celebrează.
c) Crezul nu se spune, căci îi ţine locul mărturisirea de credinţă, care se face de către întreaga comunitate înainte de Botez.
d) Rugăciunea universală se ia din cele propuse în Ritualul Botezului (nr. 47-48, 217-220). La sfârşit, înaintea invocării sfinţilor, se adaugă o invocaţie pentru Biserica Universală şi pentru necesităţile lumii.
3) Celebrarea Botezului continuă cu rugăciunea de exorcism, ungerea şi celelalte rituri prescrise de Ritual (nr. 49-66).
4) Terminându-se celebrarea Botezului, Liturghia continuă în mod obişnuit de la ofertoriu.
5) Pentru binecuvântarea de la sfârşitul Liturghiei, preotul poate folosi una dintre formulele propuse pentru celebrarea Botezului (nr. 70, 247-249).

30. În zilele din timpul săptămânii, pentru Botezul celebrat în timpul Liturghiei, ritualul este în general identic cu cel de duminică; în liturgia cuvântului se pot lua lecturile din cele propuse pentru celebrarea Botezului (nr. 44, 186-215).

31. În virtutea celor spuse în Normele generale introductive, la nr. 34, slujitorul poate să facă unele adaptări cerute de împrejurări, cum ar fi:
1) Dacă mama copilului a murit în timpul naşterii, se va aminti acest lucru în îndemnul de la început (nr. 36), în rugăciunea credincioşilor (nr. 47, 217-220) şi în binecuvântarea finală (nr. 70, 247-248).
2) În dialogul cu părinţii (nr. 37-38, 76-77) să se ţină cont de răspunsurile lor, dacă nu vor fi zis: "Botezul", ci "Credinţa; Harul lui Cristos; Intrarea în Biserică sau Viaţa veşnică", slujitorul nu va spune: "... aţi cerut Botezul, ci... aţi cerut Credinţa; Harul lui Cristos" etc.
3) Ritualul prezentării la biserică a unui copil botezat de urgenţă (nr. 165-185), care s-a alcătuit numai pentru cazul în care ameninţă pericolul morţii, va fi adaptat şi pentru alte situaţii, de exemplu, dacă un copil a fost botezat după Ritualul prescurtat din cauza persecuţiei religioase sau a disensiunilor dintre părinţi.