RITUALUL CELEBRĂRII BOTEZULUI

[Cuprins]

INIŢIEREA CREŞTINĂ
NORME GENERALE INTRODUCTIVE
1. Prin sacramentele iniţierii creştine, oamenii, eliberaţi de puterea întunericului, morţi pentru Cristos, înmormântaţi şi înviaţi împreună cu el, primesc Duhul adopţiei ca fii şi celebrează împreună cu întregul popor al lui Dumnezeu memorialul morţii şi învierii Domnului^[1].

2. Prin Botez, devenind mădulare ale lui Cristos, oamenii formează poporul lui Dumnezeu şi primesc iertarea tuturor păcatelor; eliberaţi de sub puterea întunericului, sunt ridicaţi la demnitatea de fii adoptivi^[2] şi devin creaturi noi din apă şi Duh Sfânt. Astfel ei sunt numiţi şi sunt cu adevărat fii ai lui Dumnezeu^[3]. Însemnaţi apoi la Mir prin darul aceluiaşi Duh Sfânt, ei devin asemenea cu Domnul în mod mai desăvârşit şi se umplu de Duh Sfânt, ca, mărturisindu-l pe Cristos în faţa lumii, să desăvârşească trupul său cât mai curând^[4]. În cele din urmă, ei se apropie de masa sfintei Împărtăşanii, mănâncă trupul şi beau sângele Fiului Omului, ca să aibă viaţă veşnică^[5] şi să exprime unitatea poporului lui Dumnezeu; oferindu-se pe ei înşişi împreună cu Cristos la sfânta Liturghie, iau parte la jertfa universală, prin care toată cetatea este răscumpărată^[6], oferită lui Dumnezeu prin Cristos, marele preot; astfel ei dobândesc harul ca, prin revărsarea mai abundentă a Duhului Sfânt, tot neamul omenesc să ajungă la unitatea familiei lui Dumnezeu^[7]. Aşadar, aceste trei sacramente ale iniţierii creştine sunt strâns unite între ele şi conduc la vârsta matură a mântuirii pe credincioşi, care toţi împreună împlinesc în Biserică şi în lume misiunea întregului popor creştin^[8].

I. Demnitatea Botezului
3. Botezul, poartă a vieţii şi a cerului, este primul sacrament al legii celei noi. Cristos însuşi l-a oferit tuturor ca să aibă viaţa veşnică^[9] şi mai târziu l-a încredinţat Bisericii sale împreună cu evanghelia, când a poruncit apostolilor: "Mergând, învăţaţi toate popoarele, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh"^[10]. De aceea Botezul este în primul rând sacramentul acelei credinţe, prin care oamenii, luminaţi de Duhul Sfânt, răspund evangheliei lui Cristos. Aşadar, Biserica, din cele mai vechi timpuri, a ţinut mult ca toţi, atât catehumenii, cât şi părinţii şi naşii copiilor care trebuie botezaţi, să fie îndrumaţi la acea credinţă adevărată şi activă, prin care, unindu-se cu Cristos, să încheie alianţa legii celei noi sau s-o confirme. Acest scop îl au atât instruirea pastorală a catehumenilor şi pregătirea părinţilor, cât şi celebrarea cuvântului lui Dumnezeu şi mărturisirea de credinţă de la Botez.

4. Botezul mai este sacramentul prin care oamenii devin mădulare ale trupului mistic al lui Cristos, care este Biserica, pentru ca, împreună zidiţi, să fie lăcaş al lui Dumnezeu în Duhul^[11], o preoţie împărătească şi un popor sfânt^[12]. El este legătura sacramentală a unităţii dintre toţi aceia care îl primesc^[13]. Astfel, Botezul îl aşază pe om într-o stare care nu se va schimba niciodată, ceea ce în liturgia latină se arată atunci când preotul, în prezenţa poporului lui Dumnezeu, îi unge pe cei botezaţi cu sfânta crismă. De aceea celebrarea sfântului Botez este cinstită în cel mai înalt grad de către toţi creştinii, şi nimeni nu are voie să o repete, atunci când s-a săvârşit în mod valid, chiar şi de către fraţii separaţi.

5. Botezul cu apă, însoţit de cuvântul vieţii^[14], îi curăţă pe oameni de orice întinare a păcatului, atât originar cât şi personal, îi face părtaşi de natura divină^[15] şi fii adoptivi^[16]. Aşa cum se spune în toate rugăciunile de sfinţire a apei, este baia renaşterii^[17] fiilor lui Dumnezeu şi o naştere care vine de sus. Când este invocată Preasfânta Treime peste cei care primesc Botezul, însemnaţi fiind cu acest nume, ei intră în comuniune cu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh şi se consacră lui Dumnezeu. La această clipă atât de importantă ne pregătesc şi ne călăuzesc lecturile biblice, rugăciunea credincioşilor şi întreita mărturisire de credinţă.

6. Botezul produce aceste efecte prin puterea misterului pătimirii şi învierii Domnului, întrecând astfel cu mult purificările din Vechiul Testament. Cei care sunt botezaţi devin una cu Cristos printr-o moarte asemănătoare cu a lui, sunt înmormântaţi împreună cu el în moarte^[18] pentru ca să aibă parte de o înviere asemănătoare cu a lui şi să trăiască o viaţă nouă^[19]. Într-adevăr, prin Botez nu se comemorează şi nu se săvârşeşte altceva decât misterul pascal, deoarece prin el oamenii trec de la moartea păcatului la viaţa harului. De aceea în celebrarea lui trebuie să iasă în evidenţă bucuria învierii, mai ales dacă are loc în vigilia pascală sau în zi de duminică.

II. Funcţii şi slujiri în celebrarea Botezului
7. Poporul lui Dumnezeu, adică Biserica, ne dăruieşte credinţa primită de la apostoli şi o cultivă în noi. De aceea ei îi revine în cel mai înalt grad obligaţia de a pregăti Botezul şi de a-i instrui pe credincioşi. Prin slujirea Bisericii adulţii sunt chemaţi de către Duhul Sfânt să primească evanghelia, iar copiii sunt botezaţi şi educaţi în această credinţă a Bisericii. E de mare importanţă ca, în pregătirea Botezului, cateheţii şi alţi laici să-i ajute pe preoţi şi pe diaconi. În celebrarea Botezului se mai cere ca poporul lui Dumnezeu să participe activ, reprezentat fiind nu numai de naşi, părinţi şi rude, ci, pe cât e cu putinţă, şi de prieteni, de cei din casă, de vecini, de alţi membri ai comunităţii locale, pentru ca împreună să-şi mărturisească credinţa şi să exprime bucuria că cei de curând botezaţi sunt primiţi în Biserică.

8. După un obicei foarte vechi al Bisericii, adultul nu e primit la Botez fără naş, ales dintre credincioşii din comunitatea creştină, care l-a ajutat cel puţin în ultima perioadă de pregătire pentru primirea Botezului şi care după Botez se va strădui să-l ajute să rămână statornic în credinţă şi în viaţa creştină.
De asemenea, la Botezul copiilor să fie de faţă un naş, care să reprezinte atât familia celui care urmează să fie botezat, mărită din punct de vedere spiritual, cât şi Biserica în calitatea ei de mamă. Dacă e cazul, să-i ajute pe părinţi pentru ca cel botezat să ajungă la mărturisirea personală a credinţei şi să o exprime în viaţa de fiecare zi.

9. Cel puţin în ultimele faze ale catehumenatului şi chiar în celebrarea Botezului, naşul intervine fie pentru a atesta credinţa adultului care primeşte Botezul, fie pentru a mărturisi împreună cu părinţii credinţa Bisericii în care este botezat copilul.

10. De aceea păstorii sufleteşti vor avea grijă ca naşul, ales de către catehumen sau de către familia sa, să aibă următoarele calităţi, pentru a putea îndeplini funcţiile liturgice proprii, despre care se vorbeşte la nr. 9:
1) să fie ales de către cel care este botezat, de către părinţii lui, de către cei care ţin locul acestora sau, în lipsa lor, de către paroh sau celebrant şi să aibă capacitatea şi intenţia de a îndeplini această funcţie;
2) să fie suficient de matur pentru îndeplinirea acestei funcţii, ceea ce presupune că a împlinit vârsta de şaisprezece ani, afară de cazul că s-a stabilit o altă vârstă de către episcopul diecezan, sau parohul ori celebrantul consideră că dintr-un motiv just se poate admite o excepţie;
3) să fi primit cele trei sacramente de iniţiere în viaţa creştină: Botezul, Mirul şi Euharistia şi să trăiască o viaţă conformă cu credinţa şi cu obligaţia pe care şi-o ia;
4) să nu fie tatăl sau mama celui care este botezat;
5) să fie cel puţin un naş sau o naşă sau şi un naş şi o naşă;
6) să facă parte din Biserica Catolică şi să nu fie oprit de drept de la exercitarea acestui oficiu. Un botezat aparţinând unei comunităţi bisericeşti necatolice să fie admis numai împreună cu naşul catolic şi numai ca martor la Botez^[19bis]. Cât despre orientalii uniţi, dacă este cazul, să se respecte disciplina specifică pentru Bisericile orientale.

11. În mod obişnuit Botezul este administrat de către episcopi, preoţi sau diaconi.
1) Ori de câte ori celebrează această taină, ei îşi vor aduce aminte că în Biserică acţionează în numele lui Cristos şi prin puterea Duhului Sfânt. Să fie, aşadar, sârguincioşi în a vesti cuvântul lui Dumnezeu şi în a celebra misterul.
2) Să evite, de asemenea, orice acţiune care ar putea fi interpretată de către credincioşi ca o favorizare a unora^[20].
3) În afara cazului de necesitate, să nu dea Botezul în teritoriu străin, fără aprobarea cuvenită, nici măcar supuşilor lor.

12. Episcopii, care sunt administratorii principali ai tainelor lui Dumnezeu şi conducătorii întregii vieţi liturgice în Biserica încredinţată lor^[21], reglementează administrarea Botezului, prin care se dăruieşte participarea la preoţia împărătească a lui Cristos^[22]. De aceea nu vor omite, mai ales în vigilia pascală, să celebreze ei înşişi Botezul. În chip deosebit li se recomandă să celebreze Botezul adulţilor şi să facă pregătirea acestora.

13. Parohii au datoria să-i ajute pe episcopi în instruirea şi botezarea adulţilor care le sunt încredinţaţi, dacă episcopul nu a dispus altfel. De asemenea, ei au datoria să-i pregătească şi să-i ajute pe părinţii şi pe naşii copiilor ce trebuie botezaţi, folosind în acest scop mijloacele pastorale potrivite şi recurgând la ajutorul cateheţilor sau al altor persoane laice pregătite. În cele din urmă să administreze Botezul acestor copii.

14. Ceilalţi preoţi şi diaconi, în calitate de colaboratori ai episcopului şi ai parohilor, pregătesc Botezul şi-l administrează atunci când episcopul sau parohul apelează la serviciul lor sau îşi dau consimţământul la aceasta.

15. După cum se prevede în anumite părţi ale Ritualului, celebrantul poate fi ajutat de către alţi preoţi sau diaconi şi chiar de către laici acolo unde ei pot interveni, mai ales dacă cei care urmează să fie botezaţi sunt în număr mare.

16. În absenţa preotului sau a unui diacon, dacă e pericol de moarte, şi mai ales dacă moartea pare iminentă, poate şi e chiar obligat să administreze Botezul orice creştin, ba mai mult, orice om, numai să facă acest lucru cu intenţia cuvenită. Dacă este numai pericolul de moarte, pe cât e posibil, sacramentul să fie administrat de către un creştin, după forma prescurtată de la nr. 157-164. Chiar şi în acest caz e bine să fie de faţă o comunitate mică sau cel puţin, dacă e posibil, să se asigure prezenţa unuia sau a doi martori.

17. Toţi creştinii laici, întrucât fac parte din poporul sacerdotal, dar mai ales părinţii şi, ţinând seama de funcţia lor, cateheţii, moaşele, asistentele familiale şi sociale, asistentele medicale, medicii şi chirurgii, să se străduiască să cunoască, după propria lor capacitate, modul corect de a boteza în caz de necesitate. Parohii, diaconii şi cateheţii trebuie să-i instruiască, iar episcopii trebuie să se îngrijească de mijloacele apte ce se vor folosi pe teritoriul lor pentru a-i instrui.

III. Cele necesare pentru celebrarea Botezului
18. Apa de Botez să fie apă naturală şi curată, atât pentru a-şi păstra semnificaţia, cât şi din motive de igienă.

19. Cristelniţa sau vasul în care, în anumite împrejurări, se pregăteşte apa pentru celebrarea Botezului în prezbiteriu, să se distingă prin curăţenie şi frumuseţe.

20. De asemenea, după necesităţile climatului, apa de Botez poate fi încălzită.

21. În afara cazului de necesitate, preotul sau diaconul să nu boteze decât cu apă sfinţită în acest scop. Dacă în vigilia pascală s-a sfinţit apa, pe cât e cu putinţă, această apă să se păstreze tot timpul pascal şi să se folosească, pentru ca astfel să se arate mai bine legătura dintre sacrament şi misterul pascal. În afara timpului pascal, e de dorit ca apa să se sfinţească pentru fiecare celebrare a Botezului, pentru ca prin cuvintele binecuvântării să se exprime misterul mântuirii, pe care îl cinsteşte şi îl propovăduieşte Biserica. Dacă baptisteriul e astfel construit încât apa curge continuu, se va binecuvânta apa care curge din această sursă.

22. Se poate folosi în mod legitim atât ritul scufundării, care arată mai clar participarea la moartea şi învierea lui Cristos, cât şi ritul turnării.

23. Cuvintele cu care se administrează Botezul în Biserica latină sunt următoarele: "N..., EU TE BOTEZ ÎN NUMELE TATĂLUI ŞI AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH".

24. Să se pregătească în baptisteriu sau în biserică un loc potrivit pentru celebrarea cuvântului lui Dumnezeu.

25. Baptisteriul sau locul unde curge sau este aşezată apa de Botez să fie rezervat celebrării Botezului şi să fie cu adevărat demn, pentru că aici cei care urmează să fie botezaţi să se renască din apă şi Duh Sfânt. Să fie situat într-o capelă din biserică, din afara ei sau într-un loc din biserică, vizibil credincioşilor, astfel încât în el să poată intra un mare număr de persoane. La sfârşitul timpului pascal, e bine ca lumânarea pascală să se păstreze cu cinste în baptisteriu, pentru ca, aprinzând-o în timpul celebrării Botezului, de la ea să se poată aprinde uşor lumânările celor botezaţi.

26. În celebrarea Botezului, riturile care trebuie săvârşite în afara baptisteriului să se facă în acele părţi ale bisericii care vor corespunde mai bine atât numărului participanţilor cât şi diferitelor părţi ale liturgiei baptismale. Iar pentru acele părţi care se fac de obicei în baptisteriu, e permis să se aleagă şi alte locuri mai apte din biserică în cazul în care în capela baptisteriului nu pot încăpea toţi catehumenii sau participanţii.

27. Pe cât este posibil, celebrarea Botezului pentru toţi nou-născuţii dintr-o anumită perioadă de timp să aibă loc în aceeaşi zi, o singură dată. În aceeaşi zi şi în aceeaşi biserică să nu se repete Botezul decât din motive juste.

28. Despre timpul Botezului adulţilor şi al copiilor se va vorbi mai pe larg la locul cuvenit. Celebrarea acestui sacrament să manifeste întotdeauna caracterul său pascal.

29. Parohii trebuie să noteze cu grijă şi fără întârziere în registrul botezaţilor numele celor botezaţi, menţionând celebrantul, părinţii, naşii, locul şi ziua în care s-a administrat Botezul.

IV. Adaptările pe care le pot face conferinţele episcopale
30. Conform constituţiei despre sfânta liturgie, nr. 63b, conferinţele episcopale au competenţa să pregătească un Ritual particular după modelul Ritualului roman, care să fie adaptat necesităţilor fiecărei regiuni, ca să fie folosit în regiunile pentru care s-a alcătuit, după ce va fi primit aprobarea Sfântului Scaun.
În această privinţă conferinţele episcopale au dreptul:
1) Să stabilească adaptările despre care se vorbeşte în constituţia despre sfânta liturgie la nr. 39.
2) Să analizeze cu grijă şi prudenţă ceea ce poate fi preluat din tradiţiile şi civilizaţia fiecărui popor; de aceea să propună şi alte adaptări care se consideră folositoare sau necesare, ca ele să fie introduse, după ce vor primi aprobarea Sfântului Scaun.
3) Să reţină unele elemente din Ritualurile particulare deja existente, cu condiţia ca ele să fie în concordanţă cu normele constituţiei despre sfânta liturgie şi cu necesităţile actuale sau să le adapteze.
4) Să pregătească traducerile textelor, astfel încât să fie cu adevărat conforme cu spiritul limbii şi al civilizaţiei, adăugându-se, după caz, şi melodii potrivite pentru cântare.
5) Să adapteze şi să completeze normele introductive care se găsesc în Ritualul roman pentru ca slujitorii să înţeleagă bine semnificaţia riturilor şi să le celebreze cu folos.
6) În ediţiile cărţilor liturgice alcătuite prin grija conferinţelor episcopale, să rânduiască materialul în modul cel mai practic pentru uzul pastoral.

31. Având în vedere mai ales normele de la nr. 37-40 şi 65 ale constituţiei despre sfânta liturgie, în ţările de misiuni, conferinţele episcopale au dreptul să judece dacă unele elemente ale iniţierii, care se practică la unele popoare, pot fi armonizate cu ritul creştin al Botezului şi să hotărască dacă pot fi introduse în acest rit.

32. Atunci când Ritualul roman al Botezului oferă mai multe formule la alegere, Ritualurile particulare pot adăuga şi altele de acelaşi fel.

33. Deoarece cântul contribuie foarte mult la celebrarea Botezului, unind sufleteşte pe cei prezenţi, favorizând rugăciunea comună şi exprimând bucuria pascală, pe care ritul trebuie s-o manifeste, conferinţele episcopale să se străduiască să-i stimuleze pe muzicienii competenţi şi să-i ajute să compună melodii pentru textele liturgice care vor fi cântate de către credincioşi.

V. Adaptările pe care le poate face celebrantul
34. Slujitorul va ţine cont de împrejurări, precum şi de ceea ce este necesar sau dorit de credincioşi şi se va folosi cu bunăvoinţă de posibilităţile pe care i le acordă ritul.

35. În afară de adaptările prevăzute la dialogul şi la binecuvântările din Ritualul roman, slujitorul, ţinând seama de împrejurări, poate să facă unele adaptări despre care se va vorbi mai pe larg în Normele generale ale Botezului copiilor şi adulţilor.