joi, 9 mai 2013
† ÎNĂLȚAREA DOMNULUI
Ss. Isaia, profet; Pahomie, pustnic
| Lecturi: | Fap 1,1-11; Ps 46; Evr 9,24-28;10,19-23; Lc 24,46-53 |
| Culoare: | alb |
| Psaltire: | P |
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefață pentru Înălțare I sau II
Pe când ei stăteau cu ochii îndreptați spre cer, el s-a înălțat.
Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie. Domnul înaintează în sunete de trâmbiță (sau Aleluia!).
Cristos a intrat chiar în cer.
În timp ce-i binecuvânta s-a înălțat la cer.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Noul cer nu este un "somnifer" pentru lumea pasivă, un alibi față de angajarea din această lume, ci, invers, este stimulentul unei comunități, plină de Duh, deschisă lumii, în slujba tuturor, martoră a noii omeniri realizată de Cristos. "Înălțarea lui Cristos înseamnă și ridicarea noastră. Și acolo unde a ajuns cu anticipare capul vom ajunge și noi: este ca o invitație la speranță. De aceea, trebuie să tresăltăm, să mulțumim pe deplin, să ne bucurăm. Azi nu numai că am primit confirmarea că posedăm paradisul, ci și asigurarea că am pătruns cu Cristos în înaltul cerurilor" (Leon cel Mare). Tot ceea ce s-a realizat în Isus și în anunțul său tuturor neamurilor, ca să se convertească și să primească iertarea păcatelor, trebuie prezentat ca desăvârșirea planului mântuitor al lui Dumnezeu.
după Agenda liturgică 2013 editată și tipărită la Presa Bună, Iași