joi, 15 septembrie 2011
Joi din săptămâna a 24-a de peste an
Lecturi: | Evr 5,7-9; Ps 70; In 19,25-27 (Lc 2,33-35) |
Culoare: | alb |
Psaltire: | P |
Sf. Fecioară Maria Îndurerată **
Liturghie proprie, prefață pentru sfânta Fecioară Maria
Isus a învățat ascultarea și a devenit cauză de mântuire veșnică.
În durerea mea ajută-mă, Doamne!
Maica îndurerată plânge contemplând rănile divinului său Fiu (Prin sufletul tău va trece o sabie).
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Bucurie și durere: propunere dificilă la prima vedere. Dar este suficient a aminti o parabolă a lui Isus pentru a înțelege. Femeia care a născut un copil nu numai că uită durerile și suferințele nașterii, dar le transformă chiar în bucurie din cauza rodului care i-a fost dat. Și durerea Mariei a trecut: celebrăm rodul său răscumpărător. Din durere s-a născut bucuria, din noapte s-a născut ziua. Sărbătoare relativ recentă (1814), Sfânta Fecioară Maria Îndurerată nu exprimă numai o evlavie mariană care în Evul Mediu socotea mai importantă enumerarea celor șapte dureri ale Mariei, ci corespunde locului pe care Evanghelia îl dă Mariei în misterul mântuirii împlinit de Fiul ei. Isus ne obligă la o alegere: în fața revelației iubirii Tatălui și a exigențelor sale oamenii se împart. Răstignit de cei care-l contrazic, Cristos îi salvează pe cei care cred în el. Inima Mariei e sfâșiată de această împărțire a oamenilor. Maria ia parte la patima Fiului său și astfel ea îi naște în durere pe cei aleși, pe care Cristos îi mântuiește și cărora Cristos le-a dat-o de mamă.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași