miercuri, 14 septembrie 2011
Miercuri din săptămâna a 24-a de peste an
Lecturi: | Num 21,4-9 (Fil 2,6-11); Ps 77; In 3,13-17 |
Culoare: | roșu |
Psaltire: | P |
ÎNĂLȚAREA SFINTEI CRUCI
Liturghie proprie, Gloria, prefață pentru Patimile Domnului I
Cel mușcat să privească spre șarpele de aramă și va trăi (S-a umilit pe sine, de aceea Dumnezeu l-a înălțat).
Tu, Doamne, ești mântuirea noastră.
După cum Moise a înălțat șarpele în pustiu, tot astfel trebuie să fie înălțat Fiul Omului.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Înălțarea Sfintei Cruci ne amintește acest adevăr: crucea este instrumentul biruinței lui Cristos. Prin ea Fiul lui Dumnezeu îl judecă pe împăratul acestei lumi și dezvăluie răutatea păcatului. De pe înălțimea crucii îi atrage pe toți păcătoșii (In 12,32) și le arată iubirea Tatălui care l-a trimis. Murind pe ea, el oferă o jertfă prin care ia asupra sa păcatele lumii și aduce mulțumiri Tatălui împreună cu cei pe care-i mântuiește. La 14 septembrie 335 a fost consacrată bazilica Învierii pe care împăratul Constantin o ridicase aproape de locul răstignirii. Încă din secolul al IV-lea, Orientul creștin a făcut din această zi o sărbătoare solemnă în cinstea crucii Mântuitorului. Sărbătoarea a trecut în Occident și, cu începere din secolul al VII-lea, la 14 septembrie, se comemora redobândirea prețioasei relicve de către împăratul Heraclie în anul 628. Sărbătoarea Sfintei Cruci are o semnificație mult mai înaltă decât amănuntele în parte legendare istorisite în legătură cu descoperirea făcută de către mama împăratului Constantin, Elena.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași