luni, 15 august 2011
Luni din săptămâna a 20-a de peste an
Lecturi: | Ap 11,19;12.1.3-6a.10; Ps 44; 1Cor 15,20-27; Lc 1,39-56 |
Culoare: | alb |
Psaltire: | P |
† ADORMIREA MAICII DOMNULUI; Sf. Tarciziu, m.
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefață proprie
Un semn mare s-a arătat în cer.
Regina stă la dreapta ta, îmbrăcată în haină aurită.
Mai întâi a înviat Cristos, apoi vor învia cei care sunt ai lui Cristos.
Mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic: el îi înalță pe cei smeriți.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Contemplăm în acest mister, în persoana Mariei, realizarea pe care Cristos vrea s-o ofere Bisericii la sfârșitul timpului, când numărul aleșilor va fi complet. Atunci vor fi pe deplin transformați de Duh, asemenea Mariei. Fecioara, care încă de la zămislirea ei a fost copleșită de haruri de către Tatăl, împărtășește pe deplin slava Fiului său. Astăzi Biserica cinstește cu bucurie preamărirea Mariei la capătul vieții sale pământești. Această preamărire este rodul fidelității perfecte și a comuniunii Mariei la jertfa Fiului ei. Sărbătoarea acestui fapt a fost decretată pentru Orient în secolul al VII-lea de către împăratul bizantin Maurițiu. În același veac sărbătoarea este introdusă și la Roma de către un papă grec, Sergiu I. A mai trecut încă un secol până când termenul de "adormire" a cedat locul altui termen mai expresiv, "asumpțiune", "ridicare". În anul 1950 papa Pius al XII-lea a proclamat, printr-o definiție dogmatică, credința Bisericii în înălțarea Mariei la cer; această declarație pune în lumină caracterul unic al sfințeniei personale a Maicii Domnului, având în vedere că umbra păcatului nu a întunecat nici măcar o singură clipă frumusețea sufletului său.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași