duminică, 14 august 2011
† DUMINICA a 20-a de peste an
Lecturi: | Is 56,1.6-7; Ps 66; Rom 11,13-15.29-32; Mt 15,21-28 |
Culoare: | verde |
Psaltire: | IV |
Sf. Maximilian Kolbe, pr. m.
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefață duminicală
Și pe cei străini îi voi conduce la muntele meu cel sfânt....
Toate popoarele, preamăriți-l pe Domnul!
Dumnezeu nu și-a retras darurile și chemarea lui, date poporului israelit pentru totdeauna.
Femeie, mare este credința ta!
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
În concepția Noului Testament omenirea se împărțea în două părți: pe de o parte Israel, poporul lui Dumnezeu, căruia îi aparținea alegerea, alianța, promisiunile divine; pe de altă parte celelalte națiuni. Această distincție era nu numai rasială și politică, ci mai ales religioasă: din "celelalte națiuni" făceau parte cei care nu-l cunosc pe Iahve (păgânii) și cei care nu făceau parte din poporul ales (străinii). Dialectica dintre Israel și celelalte națiuni este prezentă în toată desfășurarea istoriei mântuirii și are o mișcare care pendulează constant între un particularism exclusivist și universalism. În mod excepțional cele trei lecturi converg spre aceeași temă, adică apelul adresat de Dumnezeu oamenilor care nu aparțin de poporul ales. Prin profetul său, Dumnezeu declară: "Casa mea se va numi casă de rugăciune pentru toate popoarele, voind să spună că toți oamenii sunt chemați la credință. Acest lucru se realizează în Evanghelie unde îl vedem pe Isus lăudând credința unei femei străine de neamul său și vindecându-i fiica. "Din cauza nesupunerii fiilor lui Israel, spune sfântul Paul, păgânii s-au făcut părtași de mila lui Dumnezeu". Cu toate acestea Dumnezeu, în mod misterios, rezervă un loc deosebit în planul său de mântuire pentru poporul lui. Rugăciunea însă are un rol hotărâtor.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași