joi, 2 iunie 2011
† ÎNĂLȚAREA DOMNULUI
Lecturi: | Fap 1,1-11; Ps 46; Ef 1,17-23; Mt 28,16-20 |
Culoare: | alb |
Psaltire: | P |
Ss. Marcelin și Petru, m.
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefață pentru Înălțare I sau II
Pe când ei stăteau cu ochii îndreptați spre cer, el s-a înălțat.
Dumnezeu se înalță în strigăte de bucurie. Domnul înaintează în sunete de trâmbiță (sau Aleluia!).
L-a făcut să șadă la dreapta sa, în ceruri.
Mi s-a dat toată puterea în cer și pe pământ.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Sfântul Luca în "Faptele Apostolilor" prezintă Înălțarea lui Cristos la cer ca sfârșitul prezenței lui pământești și ca punct de plecare al răspândirii misionare a Bisericii. El va fi prezent în mijlocul discipolilor săi într-o dimensiune nouă, umblând cu ei pe drumurile lumii, unde îi trimite ca martori ai învierii și vestitori ai iertării păcatelor și ai vieții. Cristos, acum la dreapta Tatălui, este capul Bisericii și fundamentul speranței noastre. Prin Botez fiecare om intră în noua dimensiune a celui înviat, se gândește și le caută pe cele de sus, unde este Cristos. În Evanghelie, Isus își ia rămas bun de la ai săi și le încredințează lor misiunea de a vesti tuturor popoarelor mesajul său de mântuire. Îi asigură că va fi cu ei până la sfârșitul lumii. După cum insistă și Sfântul Părinte, această misiune de evanghelizare la toate popoarele este încă la început. După două mii de ani, două treimi din omenire nu-l cunosc încă pe Cristos.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași