duminică, 20 martie 2011
† DUMINICA a 2-a din Post
Lecturi: | Gen 12,1-4a; Ps 32; 2Tim 1,8b-10; Mt 17,1-9 |
Culoare: | violet |
Psaltire: | II |
Ss. Claudia, fc.; Alexandra m.
Liturghie proprie, Credo, prefață proprie
Chemarea lui Abraham, părintele poporului lui Dumnezeu.
Arată-ne, Doamne, îndurarea ta, căci tu ești speranța noastră!
Dumnezeu ne cheamă și ne luminează.
Fața lui strălucea ca soarele.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Istoria adevărată a început când Dumnezeu l-a chemat pe Abraham și el, ascultându-i cuvântul, a plecat. Este un cuvânt creator care cere ascultarea credinței, care este o promisiune care deschide orizonturile speranței: "În tine vor fi binecuvântate toate popoarele pământului". Abraham ascultă și pleacă. Începe aventura credinței, o credință care este risc deoarece cere o rupere radicală. Creștinii sunt chemați printr-o vocație sfântă să-l urmeze pe Cristos în drumul ascultării de Dumnezeu. Cristos îi face asemenea lui pe cei botezați și-i unește cu destinul său de suferință și de slavă pe cei care ascultă cu credință cuvântul său. Lepădarea de certitudinile și siguranțele proprii nu-i niciodată totul. Din țara lăsată rămân mereu amintirile și regretele. Apostolii chemați să-l urmeze pe Cristos rămân nedumeriți: cine este acela pe care l-au ascultat și pentru care au lăsat toate? Isus cere apostolilor să contemple sfârșitul pe care-l așteaptă. Astfel ei pot înțelege că slujitorul ce suferă și e refuzat este Fiul Omului descris de Daniel. Cu anticiparea gloriei sale, credința lor este întărită.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași