duminică, 25 decembrie 2011
† NAȘTEREA DOMNULUI (CRĂCIUNUL)
Lecturi: | Is 52,7-10; Ps 97; Evr 1,1-6; In 1,1-18 |
Culoare: | alb |
Psaltire: | P |
Ss. Eugenia, m.; Anastasia, m.
Liturghie proprie, Gloria, Credo, prefață pentru Crăciun (I, II sau III)
Toate marginile pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru.
A văzut tot pământul mântuirea Dumnezeului nostru.
Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul său.
Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Minunatul imn care se găsește în prologul Evangheliei după Ioan este poate antidotul cel mai bun contra oricărei lecturi sentimentale a Crăciunului. O primă linie de interpretare stă în a căuta sensul Crăciunului în acel "la început" care amintește de creația din Geneză 1,1. În felul acesta Ioan arată cum Cristos înglobează în sine nu numai orizontul istoriei alegerii, ci și pe acela al creației, un orizont total și universal. O a doua linie de interpretare se ancorează în istorie, chiar în trupul omului. Pentru a se înțelege bine noutatea frazei lui Ioan trebuie să avem în vedere că planul divin s-a realizat într-o existență umană, plinătatea vieții strălucește într-un om, este vizibilă, accesibilă, palpabilă (1In 1,1-3). Pentru prima dată apare ținta spre care tinde întreaga lucrare a lui Dumnezeu. O a treia cheie de lectură a prologului stă în alegerea pe care suntem chemați să o facem în fața Cuvântului care intră în lume. Realizarea este dublă. Este refuzul agresiv al întunericului care încearcă să acopere lumina, dar este și primirea cu credință. Aceia care știu să deschidă poarta lui Cristos primesc "puterea de a deveni fiii lui Dumnezeu".
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași