sâmbătă, 15 octombrie 2011
Sâmbătă din săptămâna a 28-a de peste an
Lecturi: | Rom 8,22-27; Ps 14; Lc 10,38-42 |
Culoare: | alb |
Psaltire: | P |
Sf. Tereza din Avila, fc. înv. **
Liturghie proprie, prefață pentru sfinți
Duhul Sfânt intervine pentru noi prin strigăte negrăite.
Cel drept va locui, Doamne, pe muntele tău cel sfânt.
Marta l-a primit în casa ei. Maria și-a ales partea mai bună.
Lecturile zilei... * * * Gândul zilei... * * * Sfântul zilei...
Sfânta Tereza (1515-1582), numită și Tereza cea Mare, s-a născut la Avila, în Spania. Este prima femeie care a primit titlul de învățător al Bisericii (1970). A avut nouă frați și două surori; citeau împreună viețile sfinților. La vârsta de 12 ani a pierdut-o pe mama. A intrat la 18 ani în mănăstirea carmelită din Avila. Într-o zi icoana "Ecce homo" aflată în capelă s-a însuflețit și a început să sângereze; atunci Tereza a îngenuncheat în fața lui Cristos și l-a rugat să-i dea "o dată pentru totdeauna puterea de a nu-l mai ofensa". Începe o viață nouă, plină de suferințe și bucurii suprafirești, pe care le-a descris în cărțile sale: Drumul perfecțiunii, Gânduri despre iubirea de Dumnezeu, Castelul interior. Prin activitatea ei a crescut numărul mănăstirilor carmelite reformate. La moartea ei existau în Spania 32 de mănăstiri, 17 pentru femei și 15 pentru bărbați. La 4 octombrie 1582 se afla în mănăstirea din Alba (Spania); simțind că se apropie sfârșitul, a cerut să i se aducă sfânta Împărtășanie; când a văzut preasfântul sacrament, a exclamat: "Domnul meu și mirele meu! A venit în sfârșit clipa după care am suspinat cu atâta dor". A fost ridicată la cinstea altarelor la 12 martie 1622.
după Agenda liturgică 2011 editată și tipărită la Presa Bună, Iași