Hălăuceşti - Naşterea Sfintei Fecioare Maria
Adresa:	Str. Bisericii, nr. 240, 707240-Hălăuceşti, jud. Iaşi Tel.: + fax 0232/717556 E-mail: halaucesti@ercis.ro
Înfiinţare:	înainte de anul 1777
Statistică:	Familii: 1166 (646 înt. + 520 jum.) Credincioşi: 2635 Botezuri: 25 Prima Împărtăşanie: 29 Miruiţi: - Căsătorii: 12 Căsătorii mixte: 3 Înmormântări: 54
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1929-1940, sfinţită la 27 octombrie 1940, reparată în perioada 1995-2000, restaurată în perioada 2008-2017, a fost resfinţită la 19 august 2017. Capelă în cimitir, sfinţită la 2 august 2015.
Liturghii:	d, s: 08.00; 09.30; 11.00; 17.00 (18.00); z: 07.00; 17.00 (19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Lucaci Daniel-Anton Vicari pr. Crăciun Narcis-Gabriel pr. Ciubotaru Dănuţ pr. Antal Emilian pr. Măgdici Adrian pr. Cherecheş Mihai

Prezentare

(Lumina creştinului, mai 1996, p. 11-12)

Localitatea Hălăuceşti, judeţul Iaşi, este aşezată "la răscruce de plaiuri, de drumuri şi de ape "pe şesul dintre Valea Siretului şi Valea Moldovei, marginea de răsărit a satului fiind străbătută de calea ferată Bucureşti-Suceava.

Din punct de vedere confesional, localitatea este împărţită în două: "partea din vale" este locuită de creştini ortodocşi, având o biserică frumoasă şi cimitir propriu şi "partea din deal", mult mai întinsă, locuită de creştini romano-catolici, de asemenea cu biserică şi cimitir propriu. Între aceste două comunităţi confesionale, au existat din totdeauna raporturi de bună vecinătate, respect şi într-ajutorare reciprocă.

Prima atestare documentară a satului Hălăuceşti datează din 24 aprilie 1520 şi este cuprinsă într-un act eliberat "... boierilor noştri moldoveni sluga voastră Cârstea şi sora lui Nasts" pentru întărirea dreptului de proprietate asupra unor sate între care "Hălăuceşti şi Temeşani şi Iugani... din privilegiul ce au avut ei de la străbunicul domniei mele Alexandru Voievod..." (1400-1432).

În prezent, Parohia Hălăuceşti, cu hramul la sărbătoarea Naşterea sf. Fecioare Maria (8 septembrie), este formată din 1.283 familii, cu un număr total de 4.332 suflete.

Cu 230 de ani în urmă, comunitatea catolică din Hălăuceşti cuprindea doar 60 de familii, după cum ne informează prefectul Misiuni Catolice din Moldova, Iosif M. Cambioli, în scrisoarea adresată Congregaţiei pentru Răspândirea Credinţei din Roma la 20 aprilie 1763.

Creşterea numărului acestor catolici se explică prin venirea din Transilvania în Moldova a celor nemulţumiţi de măsurile luate de către stăpânirea austro-ungară.

Fenomenul emigrării în părţile Moldovei face parte din exodul despre care se vorbeşte în raportul înaintat Curţii de la Viena în anul 1733 de către românii uniţi din Transilvania: "Mii de români trec dincolo de Carpaţi în Ţara Românească şi Moldova, încât locuitorii acestor ţări, încremeniţi de năvala aceasta, strigă cu glas tare: Întreg Ardealul vine la noi!" Exasperarea românilor din Ardeal nu izvora dintr-o simplă dorinţă de mai bine, dar era provocată de decizii ale magistraţilor din diferite localităţi, asemănătoare cu decizia din 15 mai 1713 a magistraţilor saşi din oraşul Bistriţa, care dădea românilor termen de 15 zile să plece din oraş, iar de nu, după această dată casele lor "vor fi arse şi prefăcute în cenuşă, conform vechiului obicei practicat pe vremuri". E firesc să presupunem că noii veniţi s-au aşezat pe lângă nuclee de comunităţi catolice mai vechi.

Este posibil ca numele de Hălăuceşti să fie legat de practicarea pescuitului în această zonă cu un fel de plasă numită în vechime hălău. O tradiţie păstrată de bătrâni spune că în vremurile de demult satul se afla în locul numit astăzi Luţca şi Cânipişte. Tradiţia relatează că atunci când au fost nevoiţi să părăsească valea Siretului şi să fugă în pădure, pe deal, sătenii au ascuns clopotele bisericuţei lor într-o fântână adâncă din marginea Luţcăi. După trecerea primejdiei, venind să le scoată, au constatat că nu mai erau în fântână deoarece fuseseră duse de curentul puternic al apei din adâncuri; dar spre uimirea şi mângâierea lor, în următoarea noapte de Crăciun au auzit răsunând în vale dangătul cunoscut al clopotelor.

Documentele bisericeşti cunoscute până acum arată că în anul 1780 satul Hălăuceşti a devenit parohie de sine stătătoare, prin desprindere de Parohia Săbăoani. Biserica despre care vorbeşte misionarul Cambioli era construită din lemn, în apropierea locului unde se află actuala biserică. În anul 1842 a fost înlocuită cu o construcţie de cărămidă iar după 30 de ani, parohul Anselmus Buzzichi, bun prieten cu Vasile Alecsandri, îi adaugă două capele şi o cupolă în stil roman.

În anul 1895 episcopul de Iaşi, Dominic Jaquet a construit aici, alături de casa parohială, un edificiul pentru "Şcoala de Dascăli" pe care a încredinţat-o părinţilor franciscani, păstorii sufleteşti ai parohiei.

După doi ani, în 1897 s-a înfiinţat "Seminarul Franciscan" pentru pregătirea la viaţa preoţească şi călugărească a tinerilor chemaţi de Dumnezeu să slujească în Sfânta Biserică după exemplul şi Regula de viaţă lăsată de Sfântul Francisc din Assisi.

Primul Război Mondial (1916-1918) a impus încetarea cursurilor atât la "Şcoala de Dascăli" cât şi la "Seminarul Franciscan", tinerii fiind înrolaţi în rândul cadrelor sanitare ale armatelor române.

Pentru uşurarea suferinţelor aduse de război, în anul 1917, preotul Francisc Marass (părintele Mătasă), cu ajutorul conducerii Diecezei de Iaşi şi a Provinciei Franciscane a transformat "Şcoala de Dascăli" în "Orfelinatul Catolic". Aici a adunat şi îngrijit copii orfani, băieţi şi fete. În anul 1919 se va deschide la Huşi secţia pentru băieţi, rămânând la Hălăuceşti numai secţia pentru fete. Apoi îngrijirea orfanilor, atât la Hălăuceşti cât şi la Huşi, este preluată de surorile franciscane "del Giglio". La Hălăuceşti s-a construit pentru orfelinat un edificiu propriu, care există şi astăzi şi care a fost preluat de către "Surorile Franciscane Misionare de Assisi", continuatoare ale Institutului "del Giglio", în vederea amenajării unui institut de asistenţă socială.

Tot în această perioadă (1923), părinţii franciscani au adus la Hălăuceşti o tipografie şi au înfiinţat "Editura Serafica".

Deoarece biserica satului devenise neîncăpătoare, în anul 1926 preotul paroh Celestin Vaes, a iniţiat construirea unui nou lăcaş de cult. Cu toate că satul avea atunci numai 507 familii, cu 1.882 de suflete, credincioşii au pornit cu încredere la ridicarea bisericii monumentale ce avea să fie terminată şi sfinţită în anul 1940. La finalizarea lucrărilor de construcţie o grijă cu totul deosebită a avut-o parohul de atunci, neuitatul preot Alois Herciu (8 mai 1907 - 18 decembrie 1956).

Parohia Hălăuceşti are meritul de a fi fost sediul primului institut de învăţământ cu drept de publicitate destinat copiilor de ţărani catolici din Moldova. Este vorba de "Gimnaziul Franciscan" întemeiat în anul 1936 la iniţiativa şi cu imensele străduinţe ale entuziastului şi învăţatului preot franciscan Mihai Dămoc (25 martie 1903 - 7 martie 1969).

Pentru o perioadă îndelungată, Parohia Hălăuceşti a fost şi un centru însemnat de iradiere a vieţii spirituale prin comunităţile de terţiari, membri ai Ordinului al III-lea franciscan, astăzi numit "Ordinul Franciscan Secular" precum şi prin asociaţiile mariane "Armata Maicii Domnului" şi ˛Scapularul Maicii Domnului". Reluarea activităţii acestor forme tradiţionale de viaţă spirituală şi apostolat laic rămâne o dorinţă vie ce îşi caută căile de realizare.

Păstorirea sufletească a parohiei Hălăuceşti, din vechime a fost încredinţată preoţilor călugări franciscani. În prezent, preotul paroh Iosif Sabău lucrează împreună cu preoţii pensionari Petru Dâncă şi Ioan Marina, ajutaţi în zilele de duminică şi sărbătoare de către preoţi profesori de la Seminarul Franciscan din Roman.

Prin grija şi intervenţiile P.S. sale episcop de Iaşi, Petru Gherghel, cea mai mare parte din clădirea fostului "Orfelinat Catolic" a fost încredinţată Surorilor Franciscane Misionare de Assisi. Aici sunt în curs lucrările de refacere şi amenajare, în timp ce un grup de şapte surori se pregătesc intens pentru a reactiva un centru de viaţă spirituală şi asistenţă socială.

Clădirea Seminarului şi cea a Gimnaziului se află încă în proprietatea comunei Hălăuceşti cu destinaţia de şcoală pentru o parte din fiii satului. Avem convingerea că cetăţenii satului şi autorităţile comunale vor considera de datoria şi onoarea lor să construiască edificii proprii pentru necesităţile de şcolarizare şi să redea Bisericii spaţiile pe care le deţine.

Ca urmare a cutremurelor de pământ, precum şi a unor deficienţe de proiectare şi execuţie, la ora actuală clădirea bisericii necesită unele reparaţii. De aceea, din anul 1995, credincioşii parohiei Hălăuceşti sunt preocupaţi de refacerea structurilor de rezistenţă ale bisericii care necesită reparaţii urgente. Este o lucrare grea şi costisitoare, dar credinţa, curajul şi hărnicia lor îi vor ajuta să fie la înălţimea celor care, mult mai puţini la număr, în anul 1926 au pus temelia acestui mari şi frumos edificiu.

Pr. Eugen Blăjuţ (senior)

* * *

Capelă mortuară în cimitir

(Lumina creştinului, septembrie 2014, p. 10)

După ridicarea (în perioada 15 mai - 27 iunie 2014) şi sfinţirea (la 29 iunie 2014) a unui monument închinat Maicii Domnului, comunitatea din Parohia "Naşterea Sfintei Fecioare Maria" din Hălăuceşti s-a adunat la 2 august 2014 pentru a trăi un alt eveniment: sfinţirea capelei mortuare "Sfântul Francisc din Assisi" din cimitir.

După ce cimitirul a fost amenajat în decursul multor ani, cu alei betonate şi o sursă de apă, se impunea o capelă mortuară. Ea s-a ridicat prin finanţarea şi executarea exclusivă a fam. Mihai Omuşoru.

Slujba de sfinţire a fost prezidată de către PS Petru Gherghel, avându-i alături pe pr. Emilian Cătălin, ministrul provincial al Provinciei "Sfântul Iosif", şi un grup de 35 de preoţi.

Capela are 12 m lungime, 7 m lăţime şi 16 m înălţime şi este prevăzută la subsol cu 36 de cripte: pentru preoţii, fii ai satului, care vor dori, pentru fraţii provinciei franciscane, iar patru sunt ale ctitorului.

Un număr impresionant de credincioşi a luat parte la eveniment, alături de autorităţi parlamentare, judeţene şi locale.

Pr. Paul Bulai, OFMConv.