Ep. Nicolae Iosif Camilli

S-a născut la Monte Rubbiano-Marche, în Italia, la 23 aprilie 1840. După şcoala elementară şi complementară a intrat în mănăstirea franciscanilor conventuali din localitatea natală, iar apoi în cea din Osimo, unde a depus, la 3 aprilie 1857, profesiunea religioasă solemnă. Şi-a continuat studiile în Mănăstirea din Recanati şi la Ascoli-Piceno, unde a fost hirotonit preot la 4 decembrie 1863. Timp de şapte ani a slujit comunitatea natală, după care a dorit să vină în Moldova. Între timp s-a pregătit şi a activat într-o altă parohie din Italia. La 3 aprilie 1873 a venit în Moldova, unde a lucrat timp de opt ani ca preot misionar în oraşul Iaşi. A activat ca duhovnic şi capelan al călugăriţelor de la "Notre Dame de Sion" şi s-a ocupat de catehizarea elevilor de la şcoala călugăriţelor. La 16 septembrie 1881, Papa Leon al XIII-lea îl numeşte episcop titular de Mosynopolis şi vizitator apostolic al Moldovei, iar apoi - prin înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi -, la 27 iunie 1884, episcop titular de Iaşi.

Principalele obiective ale episcopatului său au fost: deschiderea unui seminar în vederea formării clerului indigen (Iaşi, 29 septembrie 1886), editarea unui catehism, ridicarea de noi biserici, strânsa legătură cu Scaunul Apostolic, orientarea pietăţii credincioşilor către sfânta Fecioară Maria prin recitarea sfântului Rozariu, vizita canonică pastorală regulată etc. În urma unor neînţelegeri cu clerul franciscan, la 10 mai 1894, episcopul Camilli a demisionat de la conducerea Diecezei de Iaşi şi a mers la Roma. La 25 decembrie 1895 a fost numit episcop in partibus de Gadara, iar la 25 februarie 1901 Papa Leon al XIII-lea îi acordă titlul onorific de "arhiepiscop de Tomis". După plecarea din Moldova a episcopului Dominic Jaquet, Papa Pius al X-lea îi încredinţează pentru a doua oară conducerea Episcopiei de Iaşi, la 30 august 1904. Revenind la conducerea Diecezei de Iaşi, la 16 decembrie 1904, arhiepiscopul Camilli a continuat cu râvna care l-a însufleţit întotdeauna activitatea pastorală, evidenţiindu-se printr-o bună organizare a protopopiatelor şi parohiilor, prin recrutarea, formarea şi funcţionarea dascălilor catolici, prin ordonarea corespondenţei bisericeşti şi a arhivelor parohiale etc. Arhiepiscopul Camilli a trecut la cele veşnice în ziua de 30 decembrie 1915 şi a fost înmormântat în catedrala "Adormirea Maicii Domnului" din Iaşi.