» înapoi la cuprins «

ADVENT 2010

4. FAMILIA ARE O IUBIRE SPECIALĂ PENTRU CEI SĂRACI

1. Cântec de început

2. Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

3. Citirea fragmentelor biblice

Din Evanghelia după sfântul Matei (15,29-39)

Isus a plecat de acolo şi a trecut de-a lungul Mării Galileii. Apoi a urcat pe un munte şi s-a aşezat acolo. Veneau la el mari mulţimi având cu ele şchiopi, orbi, invalizi, surdomuţi şi mulţi alţii pe care îi puneau la picioarele lui, iar el i-a vindecat, aşa încât uimea mulţimea care vedea muţii vorbind, invalizii sănătoşi, şchiopii mergând şi orbii văzând. Şi îl preamăreau pe Dumnezeul lui Israel. Chemându-i pe discipolii săi, Isus le-a zis: "Mi-e milă de mulţime, pentru că stau cu mine deja de trei zile şi nu au ce să mănânce. Şi nu vreau să-i trimit flămânzi ca nu cumva să leşine pe drum". Discipolii i-au spus: "De unde să luăm în pustiu atâtea pâini încât să se hrănească atâta mulţime?" Dar Isus le-a zis: "Câte pâini aveţi"? Ei au răspuns: "Şapte şi câţiva peştişori". Atunci a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. A luat cele şapte pâini şi peştii şi, după ce a mulţumit, le-a frânt şi le-a dat discipolilor, iar discipolii mulţimilor. Au mâncat toţi şi s-au săturat, iar din bucăţile rămase au strâns şapte coşuri pline. Iar cei care au mâncat erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi copii. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat în barcă şi a venit în ţinutul Magadan.

4. Idei pentru reflecţie şi discuţie

- Isus nu se bazează pe cantitatea hranei pentru a sătura mulţimea. El produce miracolul înmulţirii unei cantităţi mici de hrană, miracol care provine din puterea milei pe care o simte faţă de oameni. Numai cel sărac simte cu adevărat această milostivire faţă de un alt sărac. Isus a înmulţit ceea ce alţii aveau pentru sine, nu ceea ce el avea cu el.- Înainte de înmulţire, Isus mulţumeşte. Oare pentru ce anume? Mai înainte de a cere, Isus mulţumeşte. Poate şi de aceea, s-ar putea spune, rugăciunea sa a fost ascultată, o rugăciune care a fost făcută pentru a astâmpăra foamea altora, nu pe a sa proprie. Încrederea lui Isus în Tatăl care-i va da tot necesarul pentru sine l-a determinat pe Isus de a nu face o rugăciune pentru ca el, Isus, să nu sufere de foame. Această atitudine de mulţumire faţă de Tatăl, de încredere în providenţa sa, a fost caracteristică şi pentru familia de la Nazaret.

5. Întrebări orientative

m Se spune, uneori, deşi puţini o cred, că "banii n-aduc fericirea". Nici lipsa banilor, s-ar mai putea adăuga. Unii cred azi că a avea bani ar fi suficient pentru a fi generos, bun, atent faţă de cei din jur. Dar este oare adevărat? Banii nu produc automat bună cuviinţă, bun-gust, amabilitate, sinceritate. Nu aduc credinţă în Dumnezeu, nici încredere în aproapele, nu produc o conştiinţă mai delicată şi nici recunoaşterea sinceră a meritelor celui mai bun decât tine. Atunci, întrebarea ar fi: "Ce aduce fericirea?" Ce aţi răspunde la această întrebare?m Când folosim mai des în viaţa de familie rugăciunea de cerere şi cea de mulţumire pentru alţii şi nu pentru sine? Mulţumim lui Dumnezeu pentru ceea ce putem împărţi cu alţii? De unde, de la cine putem învăţa rugăciunea de cerere pentru alţii mai nevoiaşi decât noi?

m Isus arată că mereu lângă noi se află cei mai săraci decât noi. Ei au nevoie de milostivirea noastră. Uneori aceşti "mai săraci" sunt cei din alte continente, alteori sunt pe scara blocului nostru sau la poarta casei noastre. Uneori avem mai puţin de cinci pâini şi doi peşti. Putem fi solidari chiar şi când nu avem nimic de oferit material şi aceasta fără ca familia noastră să "sărăcească", ba chiar devenind mai "bogată"! Cum?

6. Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită