» înapoi la cuprins «

TIMPUL DE PESTE AN - 2012

7. IUBIREA, ÎNCEPUTUL ŞI FORŢA COMUNIUNII

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Iubirea care creează, care rodeşte, care uneşte pe viaţă este un mister de iubire care provine de la Dumnezeu însuşi. Gloria cea mai mare a lui Dumnezeu este ca noi să aducem roade de iubire adevărată în viaţa noastră. Familia este asemenea unei case care rămâne rece, neîncălzită fără acest foc, fără această sursă de viaţă, căldură, tărie şi seninătate care este iubirea matrimonială.

Vocea Scripturii

Din Evanghelia după Ioan 15, 5-13

Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne în mine, este aruncat afară, la fel ca mlădiţa, şi se usucă. Se adună, se aruncă în foc şi arde. Dacă rămâneţi în mine şi cuvintele mele rămân în voi, orice voiţi, cereţi şi vi se va face. În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceţi rod şi să fiţi discipolii mei. Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea. Dacă ţineţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am ţinut poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu. Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi.

Din Evanghelia după Ioan 17,24-26

Tată, vreau ca acolo unde sunt eu să fie cu mine şi cei pe care mi i-ai dat, ca să vadă gloria mea, pe care mi-ai dat-o, pentru că tu m-ai iubit înainte de crearea lumii. Tată drept, lumea nu te-a cunoscut, dar eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că tu m-ai trimis. Eu le-am făcut cunoscut numele tău şi-l voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit pe mine să fie în ei şi eu în ei.

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- Iubirea divină pentru noi este un mister, este chiar misterul creaţiei, al întrupării, al învierii noastre. Se poate spune şi despre iubirea dintre soţi că este "un mister"? În care sens?

- Soţul sau soţia sunt chemaţi să-i iubească pe cei din familie "aşa cum îl/o/îi iubeşte Cristos". Este posibil? Cum se poate face acest lucru?

Vocea magisteriului

Papa Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, nr. 18

Familia, întemeiată şi însufleţită de iubire, este o comunitate de persoane: soţii, părinţii, copiii, rudele. Prima obligaţie a familiei este de a trăi cu fidelitate realitatea comuniunii prin asumarea rolului constant de a dezvolta o autentică comuniune de persoane.

Principiul interior, forţa permanentă şi ţelul ultim al acestei obligaţii este iubirea: aşa cum fără iubire, familia nu este o comunitate de persoane, la fel, fără iubire, familia nu poate trăi, nu poate creşte şi nu se poate perfecţiona ca şi comunitate de persoane. Ceea ce am scris în enciclica Redemptor hominis îşi află aplicarea genuină şi privilegiată tocmai în familia ca atare: "Omul nu poate trăi fără iubire. Rămâne pentru sine o fiinţă de neînţeles, viaţa lui este lipsită de sens, dacă nu este scoasă în relief de iubire, dacă nu se întâlneşte cu iubirea, dacă nu o experimentează şi nu şi-o face proprie, dacă nu ia parte vie la iubire".

Iubirea dintre bărbat şi femeie în căsătorie şi, în formă derivată şi amplificată, între membrii aceleaşi familii - între părinţi şi copii, între fraţi şi surori, între rude - este însufleţită şi împinsă neîncetat, pas cu pas, de un dinamism interior care duce familia la o comuniune, mereu mai profundă şi mai intensă, fundamentul şi sufletul comunităţii conjugale şi familiale.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- Prin căsătorie, "eu" este înlocuit de "noi", adică de comuniunea de persoane. De ce spune Sfântul Părinte că "fără iubire, familia nu este o comunitate de persoane"?

- Dacă "noi" al comuniunii s-a destrămat sau a fost rupt de una dintre părţi, cum se poate reface? De la ce anume ar trebui să se plece?

- Papa spune: "Omul nu poate trăi fără iubire. Rămâne pentru sine o fiinţă de neînţeles". Căsătoria dintre două persoane pentru toată viaţa este adesea azi "de neînţeles": ce anume este "cel mai greu de înţeles" în a lua o decizie de căsătorie pentru întreaga viaţă?

Concluzia întâlnirii: o rememorare a temei analizate

Căsătoria creştină nu este altceva decât o intuiţie a unei persoane că o alta este hărăzită, menită de Dumnezeu pentru a fi "una". Înseamnă a intui un plan de iubire al lui Dumnezeu cu două (şi mai multe) persoane. Soţul/soţia devin, prin iubirea lor, darul lui Dumnezeu pentru cei din familie: iubirea devine aici o chemare la fidelitate, la slujire, la "a fi dar" pentru ceilalţi.

Se încheie cu o rugăciune.