» înapoi la cuprins «

TIMPUL DE PESTE AN - 2012

5. RUGĂCIUNEA ŞI VIAŢA

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Rugăciunea şi timpul acordat ei nu este la prima vedere "un timp productiv". Pentru trăirea vieţii la o calitate creştină adevărată însă este singurul motor care ne împinge mereu mai sus, ne face tot mai responsabili, mai doritori de a-l aşeza pe Dumnezeu în viaţa noastră. Fără rugăciune construim o viaţă şi o societate (o familie) fără Dumnezeu.

Vocea Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Marcu 1,40-45

În zilele acelea, ⁴⁰ un lepros a venit la Isus, a îngenuncheat în faţa lui şi l-a rugat: "Dacă vrei, poţi să mă cureţi". ⁴¹ Făcându-i-se milă de el, şi-a întins mâna, l-a atins şi i-a zis: "Vreau, curăţă-te!" ⁴² Imediat s-a îndepărtat lepra de la el şi s-a vindecat. ⁴³ Isus i-a poruncit să plece ⁴⁴ şi l-a făcut atent: "Să nu spui o vorbă nimănui, ci du-te, arată-te preotului şi adu ca mărturie a vindecării tale jertfa de curăţire pe care a prescris-o Moise". ⁴⁵ Omul însă a plecat şi a povestit cele întâmplate peste tot, aşa încât Isus nu mai putea să se arate în public în nici o cetate; era obligat să rămână în locuri pustii, dar şi aici oamenii veneau la el de pretutindeni.

Din Evanghelia după sfântul Luca 2,41-52

Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui. Când avea el 12 ani, au urcat acolo după obiceiul sărbătorii. După ce s-au împlinit acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. Crezând însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim, căutându-l. După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: "Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi". El însă le-a spus: "De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?". Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate acestea în inima ei. Isus creştea în înţelepciune, statură şi har, înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- Primul text evanghelic vorbeşte despre lepră. Azi ea nu mai există, dar există alte forme de "boală", care provoacă multă suferinţă. Ne gândim, spre exemplu, la lipsa păcii din inimile noastre, la răutate, minciună, dorinţa nestăvilită de a face rău sau de a face avere cu orice preţ etc. Cum pot fi ele vindecate?

- Isus creşte în înţelepciune, statură şi har: dar nu e o creştere uşoară, lipsită de greutăţi ("Fiule, iată ... te-am căutat...") şi neînţelegeri ("Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese"). Inclusiv părinţii lui Isus trec prin transformări interioare. Cum ar putea fi înţeles versetul "iar mama lui păstra toate acestea în inima ei"?

Vocea magisteriului

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 62

Nu trebuie uitat faptul că rugăciunea este parte constitutivă esenţială a vieţii creştine, luată în integritatea şi centralismul ei, şi aparţine însăşi "umanităţii" noastre: este "prima expresie a adevărului lăuntric al omului, prima condiţie a libertăţii autentice a spiritului".

Pentru aceasta, rugăciunea nu reprezintă deloc o evadare de la treburile zilnice, ci constituie stimulentul cel mai puternic pentru ca familia creştină să-şi asume şi să rezolve pe deplin toate responsabilităţile sale de celulă primară şi fundamentală a societăţii umane. În acest sens, participarea efectivă la viaţa şi misiunea Bisericii în lume este proporţională cu fidelitatea şi intensitatea rugăciunii prin care familia creştină se uneşte cu mlădiţa roditoare, care este Cristos Domnul.

Din unirea vitală cu Cristos, alimentată din liturgie, cu oferta de sine însuşi şi din rugăciune, derivă fecunditatea familiei creştine în slujirea specifică de promovarea umană, care nu poate să ducă decât la transformarea lumii.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- Rugăciunea, aşa cum o vede papa, este "stimulentul cel mai puternic pentru ca familia creştină să-şi asume şi să rezolve pe deplin toate responsabilităţile sale de celulă primară şi fundamentală a societăţii umane". De ce rugăciunea ne împinge la asumarea responsabilităţilor noastre zilnice?

- Rugăciunea noastră ca indivizi şi ca familie poate duce la transformarea ambientului nostru de viaţă? În ce mod?

Concluzia întâlnirii: o rememorare a temei analizate

Între rugăciune şi viaţă există o legătură directă, iar rugăciunea este cea care alimentează viaţa noastră. Inclusiv pe plan familial şi profesional rugăciunea ne dăruieşte putere şi tenacitate, căci Domnul ne cheamă la transformarea lumii, nu la evadarea din ea.

Se încheie cu o rugăciune.