» înapoi la cuprins «

TIMPUL DE PESTE AN - 2012

2. HARUL SACRAMENTULUI CĂSĂTORIEI

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Când vorbim despre "harul sacramentului Căsătoriei", ne referim la faptul că Dumnezeu, în Căsătoria creştină, ajută cuplurile să depăşească rănile păcatului şi să se iubească unul pe altul aşa cum doreşte el de la soţi. Trăind după spirit, adică în viaţa de har, soţii lucrează unul pentru altul la mântuirea lor şi a copiilor lor. Soţii, prin acest har, dau naştere nu doar copiilor lor proprii, ci şi copiilor Tatălui ceresc, iar această cooperare cu Tatăl este calea lor de sfinţenie.

Vocea Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Marcu 1,14-20

¹⁴ După ce l-au arestat pe Ioan Botezătorul, Isus a plecat în Galileea, predicând evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. ¹⁵ El spunea: "Timpul s-a împlinit; împărăţia lui Dumnezeu este aproape: convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!" ¹⁶ Trecând pe malul Lacului Galileii, a văzut pe Simon şi pe Andrei, fratele lui Simon, aruncând mreaja în mare, căci erau pescari. ¹⁷ Isus le-a zis: "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni". ¹⁸ Lăsându-şi îndată mrejele, ei l-au urmat. ¹⁹ Mergând ceva mai departe, a văzut pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui Iacob. Ei erau în barcă şi îşi pregăteau mrejele. ²⁰ Isus i-a chemat imediat, iar ei l-au lăsat pe tatăl lor Zebedeu în barcă, împreună cu zilierii lui, şi au plecat după Isus.

Din Evanghelia după sfântul Ioan 21,15-19

După ce au stat la masă, Isus i-a spus lui Simon Petru: "Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?". El i-a zis: "Da, Doamne, tu ştii că te iubesc". El i-a spus: "Paşte mieluşeii mei!". El i-a zis iarăşi, a doua oară: "Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?". El i-a spus: "Da, Doamne, tu ştii că te iubesc". I-a zis: "Paşte oile mele!". I-a zis a treia oară: "Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti?". Petru s-a întristat pentru că i-a zis a treia oară: "Mă iubeşti?" şi i-a spus: "Doamne, tu ştii toate, tu ştii că te iubesc". Isus i-a zis: "Paşte oile mele! [...] După ce a spus aceasta, i-a zis: "Urmează-mă!"

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- În textul din Evanghelia după Ioan, la răspunsurile date de Petru (Da... te iubesc) urmează din partea lui Isus o chemare la grijă, la responsabilitate. Oare de ce? Ce legătură există între iubirea lui Petru faţă de Isus şi grija faţă de "miei"?

- În primul text (Evanghelia după Marcu), primii apostoli sunt chemaţi să fie "pescari de oameni". Oare soţii creştini sunt chemaţi şi ei să fie "pescari" ai lui Dumnezeu? Dacă da, ce anume sunt chemaţi "să pescuiască"?

Vocea magisteriului

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 13

Soţii sunt pentru Biserică reamintirea permanentă a ceea ce s-a întâmplat pe cruce; sunt, unul pentru altul şi faţă de copii, martorii mântuirii de care îi face părtaşi sacramentul Căsătoriei. Ca orice sacrament, Căsătoria este memorial, actualizare şi profeţie a evenimentului salvific de pe cruce. "Ca memorial, sacramentul le dă harul şi datoria să mărturisească prin fapte faţă de copiii lor aceste opere ale lui Dumnezeu; Căsătoria este apoi actualizarea mântuirii, pentru că le dă harul şi datoria de a da mărturie, prin fapte în prezent, unul faţă de altul şi faţă de copii, despre exigenţele unei iubiri care iartă şi mântuieşte; ca profeţie, le dă harul şi datoria de a trăi şi a mărturisi prin fapte speranţa în viitoarea întâlnire cu Cristos".

Ca fiecare dintre cele şapte sacramente, şi Căsătoria este semnul real al evenimentului mântuirii, însă într-un fel propriu. "Soţii, împreună, participă în calitate de căsătoriţi, în doi, ca familie, în aşa fel încât efectul prim şi imediat al Căsătoriei nu este harul sacramental însuşi, ci legătura conjugală creştină, o comuniune în doi tipic creştină, pentru că reprezintă misterul întrupării lui Cristos şi misterul alianţei sale. Iar conţinutul participării la viaţa lui Cristos este şi aceasta specific: iubirea conjugală presupune o totalitate în care intră toate componentele persoanei - apelul trupului şi al instinctului, forţa sentimentului şi a afectivităţii, aspiraţia spiritului şi a voinţei; acestea au ca scop unitatea profund personală, aceea care, dincolo de unirea într-un singur trup, conduce la o singură inimă şi un singur suflet; această iubire cere indisolubilitatea şi fidelitatea dăruirii reciproce definitive şi se deschide spre fecunditate (cf. Humanae vitae, 9). Într-un cuvânt, e vorba despre caracteristicile normale ale oricărei iubiri conjugale naturale, însă cu o semnificaţie nouă, care nu numai că purifică şi consolidează această iubire, ci o ridică la punctul de a face din ea expresia valorilor proprii creştine".

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 33

Nu încape îndoială că între aceste condiţii trebuie enumerate răbdarea şi statornicia, umilinţa şi tăria sufletului, încrederea filială în Dumnezeu şi în harul său, recurgerea frecventă la rugăciune şi la sacramentele Euharistiei şi Mărturisirii. Astfel, întăriţi cu aceste ajutoare, soţii creştini vor putea menţine vie conştiinţa influenţei speciale pe care harul sacramental al Căsătoriei o exercită asupra tuturor realităţilor vieţii conjugale şi prin aceasta şi asupra sexualităţii lor, căci darul Duhului Sfânt pe care soţii îl primesc şi-i corespund, îi ajută să trăiască sexualitatea umană după planul lui Dumnezeu şi ca un semn al iubirii unitive şi fecunde a lui Cristos pentru Biserica sa.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

Notă: Tema sacramentalităţii Căsătoriei este mai dificil de expus, din pricina limbajului teologic, al capacităţii fiecăruia de a expune sau de a înţelege, poate chiar cuvintele noastre din teologie au o istorie a lor care nu le e cunoscută familiilor care participă la cateheză.

- Cum comentaţi ceea ce spunea Mons. Vladimir Ghika?: "Căsătoria este un sacrament care se reînnoieşte în fiecare zi. Este o "stare" prin care bărbatul şi femeia pot ajunge la sfinţenie, fiind pur şi simplu un soţ bun şi o soţie bună. În Căsătorie harurile nu se primesc toate deodată, ca în cazul celorlalte sacramente, ci se acordă de-a lungul zilelor, după nevoi. De aici decurge necesitatea pentru soţi de a le cere zilnic".

- Oare harul sacramentului Căsătoriei se poate pierde ori distruge? Cum? Cum poate fi recuperat (pornind de la FC 33)?

Concluzia întâlnirii: o rememorare temei analizate

Se reaminteşte că harul sacramentului Căsătoriei dă puterea soţilor ca tot ceea ce ei săvârşesc în familie să fie pentru membrii familiei tot atâtea moduri prin care Dumnezeu este prezent în acea familie. Când tatăl sau mama îi educă pe copii în lumina credinţei lor în Cristos, Dumnezeu e prezent într-un chip special în părinţi, ca şi cum Domnul i-ar educa el pe copii prin cuvintele şi gesturile părinţilor.

Familia devine astfel nu doar un nucleu civil sau social, ci un adevărat loc al mântuirii, al iertării, al apropierii de Dumnezeu. Familia însăşi devine un loc al prezenţei lui Cristos; un templu al său; un instrument real de a-l cunoaşte şi de a-l iubi pe el; un cadru de viaţă în care viaţa divină se revarsă zilnic. Dacă soţii nu s-ar fi căsătorit în Biserică, acest har specific nu le-ar fi fost oferit lor de către Cristos.

Se încheie cu o rugăciune.