» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2012

6. UN ROL ECLEZIAL PROPRIU ŞI ORIGINAL

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Biserica se sprijină pe familii unite, fidele şi misionare. La fel este, de fapt, şi societatea. Rolul eclezial propriu familiei este acela de a fi locul direct în care se trăieşte şi se vede prezenţa puternică a harului lui Cristos, capabil de a unii inimile şi cugetele tuturor.

Vocea Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Marcu 11,1-10

Cu câteva zile înainte de sărbătoarea Paştelui, Isus şi ucenicii săi s-au îndreptat spre Ierusalim. Când au ajuns la Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, Isus a trimis doi din ucenicii săi, zicându-le: "Mergeţi în satul din faţa voastră; chiar la intrare veţi găsi un măgăruş legat, pe care nu a încălecat nimeni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Dacă vă întreabă cineva: «Pentru ce faceţi lucrul acesta?», răspundeţi: «Pentru că Domnul are nevoie de el, dar îl va trimite îndată înapoi»". Ucenicii s-au dus, au găsit măgăruşul legat afară lângă o uşă, la o răspântie şi l-au dezlegat. Unii dintre cei ce se aflau acolo le-au zis: "Ce faceţi? De ce dezlegaţi măgăruşul?" Ei au răspuns după cum le poruncise Isus şi au fost lăsaţi să plece. Au adus măgăruşul la Isus şi au pus hainele pe el, iar Isus a încălecat deasupra. Mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, alţii presărau frunziş tăiat de pe câmp. Atât cei care mergeau înainte, cât şi cei care mergeau în urma lui Isus strigau: "Osana, binecuvântat să fie cel care vine în numele Domnului! Binecuvântată să fie împărăţia care vine, împărăţia părintelui nostru David. Osana întru cei de sus!".

Din Cartea Faptele Apostolilor 2,42-47

Ei erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi la rugăciune. şi toţi erau cuprinşi de teamă: multe minuni şi semne se înfăptuiau prin apostoli. Toţi cei care credeau erau împreună şi aveau toate în comun: îşi vindeau proprietăţile şi bunurile şi le împărţeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare. Şi în fiecare zi stăruiau împreună în templu, frângeau pâinea în casele lor şi primeau hrana cu bucurie şi cu inimă curată. Îl lăudau pe Dumnezeu şi aveau trecere în faţa întregului popor. Iar Domnul adăuga zi de zi la grupul lor pe cei ce aveau să se mântuiască.

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- Familia mea este chemată să fie cea care îl însoţeşte pe Domnul pe drumul său. În textul Evangheliei se vorbeşte despre oameni care făceau ceea ce puteau pentru a-şi arăta preţuirea faţă de Isus. În acest timp de post care a mai rămas, ce îşi propune familia mea să facă pentru Isus?

- Toţi erau o singură inimă şi un singur cuget, spune al doilea text biblic. Toţi mergeau în aceeaşi direcţie, aveau o sigură orientare de viaţă. Privind la familiile de azi, de ce oare mulţi membri ai familiei au fiecare direcţiile lor separate, iar unitatea lipseşte?

Vocea magisteriului

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 50

Familia creştină este chemată să ia parte vie şi responsabilă la misiunea Bisericii în mod propriu şi original, punându-se în slujba Bisericii şi a societăţii, întrucât este o comunitate intimă de viaţă şi de iubire.

Dacă familia creştină este comunitate, ale cărei legături sunt reînnoite de Cristos prin credinţă şi sacramente, participarea la misiunea Bisericii trebuie să se realizeze în mod comunitar: aşadar, împreună, soţii, în calitatea lor de cuplu, părinţii şi copiii, în calitate de familie, trebuie să trăiască slujirea lor adusă Bisericii şi lumii. Ei trebuie să fie "o singură inimă şi un singur suflet" în credinţă, prin spiritul apostolic comun care îi animă şi prin colaborarea care îi obligă la operele de slujire a comunităţii ecleziale şi civile.

Familia creştină edifică împărăţia lui Cristos în istorie prin realităţile zilnice care privesc şi manifestă condiţia ei de viaţă. În iubirea conjugală şi familială, trăită în extraordinara ei bogăţie de valori şi exigenţe de totalitate, unicitate, fidelitate şi fecunditate, se exprimă şi se realizează participarea familiei creştine la misiunea profetică, sacerdotală şi regală a lui Cristos Isus şi a Bisericii sale. Iubirea şi viaţa constituie, aşadar, nucleul misiunii mântuitoare a familiei creştine în Biserică şi pentru Biserică.

Conciliul Vatican II aminteşte acest lucru când scrie: "Familiile îşi vor împărtăşi unele altora cu generozitate bogăţiile spirituale. Astfel, familia creştină, fiind născută din căsătorie, care este imagine şi împărtăşire a legământului de iubire dintre Cristos şi Biserică, va face vizibilă tuturor prezenţa vie a Mântuitorului în lume şi natura autentică a Bisericii, atât prin iubirea, rodnicia generoasă, unirea şi fidelitatea soţilor, cât şi prin colaborarea plină de dragoste dintre toţi membrii ei".

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- "Familia creştină edifică împărăţia lui Cristos în istorie prin realităţile zilnice care privesc şi manifestă condiţia ei de viaţă". Cum colaborează familia mea la construirea acestei împărăţii? Ce poate face?

- Familia mea are mai multe căi principale de a-şi trăi chemarea. În ultimul paragraf al textului Sfântului Părinte sunt indicate. Le puteţi identifica?

Concluzia întâlnirii: o rememorare a temei analizate

Dacă dorim reînceperea unui drum nou al societăţii şi Bisericii, pornim de la familii. Este "investiţia" cea mai sigură, pentru a folosi un termen care azi este vehiculat mai des. Viitorul familiei înseamnă viitorul societăţii. "O singură inimă şi un singur cuget" exprimă cel mai bine puterea harului lui Cristos de a construi o familie şi o societate nouă.

Se încheie cu o rugăciune.