» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2012

4. SACRAMENTUL CONVERTIRII ŞI AL RECONCILIERII

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Sacramentul Reconcilierii (Spovada) reprezintă pentru multe familii ceva individual, făcut în taină sau pe neştiute de unul sau altul dintre membrii familiei. Domnul însă ne cheamă la trăirea reconcilierii şi iertării, la trăirea sacramentului în viaţa noastră comună, de familie. Puterea de a ierta pe cineva stă în iubire. Puterea sacramentului Spovezii stă în aceea că ne oferă iertarea lui Dumnezeu şi dovada iubirii sale.

Vocea Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Ioan 3,14-21

În acel timp, Isus i-a spus lui Nicodim: "După cum Moise a înălţat şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului, pentru ca oricine crede în el să aibă prin el viaţă veşnică. Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Dumnezeu a trimis pe Fiul său în lume, nu ca să osândească lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. Cine crede în el nu este osândit; dar cine nu crede este deja osândit, pentru că nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. Iar judecata este aceasta: când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci cine săvârşeşte răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se dea în vileag faptele. Dar cine face adevărul vine la lumină, pentru ca să se vadă că faptele sale sunt săvârşite în Dumnezeu".

Din Evanghelia după sfântul Matei 18,15-20

În acel timp, Isus spunea ucenicilor săi: "Dacă fratele tău a săvârşit un păcat, du-te şi mustră-l între patru ochi; dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. Dacă nu te va asculta, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe spusele a doi sau trei martori. Dacă nu-i va asculta nici pe aceştia, spune-l comunităţii, dacă nu va asculta nici de comunitate, consideră-l ca pe un păgân şi ca pe un vameş. Vă spun adevărul: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. Din nou vă spun: dacă doi dintre voi, pe acest pământ, se vor înţelege să ceară vreun lucru, îl vor primi de la Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor".

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- A face ca în familie să intre spiritul acceptării şi corectării reciproce cere şi umilinţa de a recunoaşte sincer că greşim, renunţarea la orgoliul de a greşi "dar nu atât de mult". "Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor": oare Domnul locuieşte în familia mea?

- "Când lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele": dacă privesc la mine, la familia mea, este mult întuneric în ele? Este lumina lui Cristos?

Vocea magisteriului

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 58

O parte esenţială şi permanentă a îndatoririi de sfinţire a familiei creştine este primirea apelului evanghelic la convertire, adresat tuturor creştinilor, care nu întotdeauna rămân statornici în trăirea "noutăţii" Botezului care i-a făcut "sfinţi". Chiar şi familia creştină nu este mereu coerentă cu legea harului şi cu sfinţirea Botezului, proclamate din nou de sacramentul Căsătoriei.

Căinţa şi iertarea reciprocă în sânul familiei creştine, de care au atât de mult parte în viaţa zilnică a familiei, îşi află momentul sacramental specific în pocăinţa creştină. În ceea ce priveşte pe soţii creştini, papa Paul al VI-lea a scris: "Dacă păcatul îi învinge, să nu se descurajeze, ci să recurgă cu o umilă perseverenţă la mila lui Dumnezeu, care e acordată în sacramentul Pocăinţei".

Celebrarea acestui sacrament are însemnătate deosebită pentru viaţa familială: în timp ce în credinţă descoperă că păcatul contrazice nu doar legământul cu Dumnezeu, ci şi legământului soţilor şi comuniunea familiale, soţii şi toţi membrii familiei sunt conduşi la întâlnirea cu Dumnezeu, "bogat în milă", care, împărţind iubirea sa mai puternică decât păcatul, reconstruieşte şi perfecţionează legământul conjugal şi comuniunea familială.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- Cât de valoroasă şi importantă este pentru mine ca soţ/soţie, Spovada? Cum trăiesc eu valoarea Spovezii?

- Papa spune că acest sacrament are o mare putere: "Reconstruieşte şi perfecţionează legământul conjugal şi comuniunea familială". Am experimentat, am trăit aşa ceva în familia mea, în viaţa mea?

Concluzia întâlnirii: o rememorare a temei analizate

Spovada este o întâlnire de viaţă nouă, nu un obicei din Săptămâna Mare sau din anumite momente de viaţă. Este o reînnoire a vieţii personale şi familiale, iar timpul Postului Mare ne cheamă la o trăire intensă a acestei regenerări, reînnoiri de viaţă în propria familie.

Se încheie cu o rugăciune.