» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2012

2. SANCTUARUL DOMESTIC AL BISERICII

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Familia este un sanctuar, nu doar o casă sau un grup uman; este o mică Biserică, o Biserică în care iubirea soţilor devine izvor de sfinţire, de vindecare: acea sfinţire care vine de la Cristos, care-şi iubeşte Biserica, fiind trupul său. Este o iubire divină care coboară şi ajunge prin toate capilarele familiei umane care se încredinţează, prin credinţă şi dragoste, lui Cristos.

Vocea Scripturii

Din Evanghelia după sfântul Marcu 9,2-10

În acel timp, Isus a luat cu sine pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, i-a dus la o parte pe un munte înalt şi s-a schimbat la faţă înaintea lor. Hainele lui au devenit strălucitoare şi atât de albe, cum nimeni de pe pământ nu le-ar fi putut albi. Şi le-a apărut Ilie împreună cu Moise, stând de vorbă cu Isus. Atunci Petru luând cuvântul a zis: "Învăţătorule, ce bine ne simţim aici! Să facem trei colibe: una pentru tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie". De fapt nu ştia ce să spună, atât erau de înspăimântaţi. Şi a venit un nor, care i-a învăluit, iar din nor s-a auzit un glas: "Acesta este Fiul meu preaiubit. Pe dânsul să-l ascultaţi". Apoi, deodată, privind în jur nu au mai văzut pe nimeni decât doar pe Isus singur cu ei. Coborându-se de pe munte, Isus le-a poruncit să nu povestească nimănui cele văzute de ei, înainte ca Fiul Omului să fi înviat din morţi. Iar ei au împlinit porunca, dar se întrebau între ei: "Ce înseamnă aceasta: când va învia din morţi?".

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni 5,2a.25-32

Fraţilor, trăiţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit pentru noi ca ofrandă. Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită. Tot aşa, şi bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile lor ca pe trupul propriu. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte aşa cum face Cristos pentru Biserică. Pentru că toţi suntem mădulare ale trupului său. "De aceea, îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup". Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică.

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- Nimic nu poate să descrie mai bine demnitatea sfinţeniei familiei decât o spusele sfântului Paul: soţii trebuie să se iubească unul pe altul aşa cum Cristos îşi iubeşte Biserica. Pe el să-l ascultăm! - ne spune Tatăl azi.

- Moise şi Ilie sunt simboluri, nu doar prezenţe reale pe munte: simbolizează Legea şi Profeţii, adică întregul drum de pregătire al venirii lui Cristos. V-aţi întrebat vreodată, dacă aţi fi fost pe munte, ce aţi fi gândit la auzul vocii Tatălui? Ceea ce se spune pe munte, se proclamă azi în familia dvs. Ce înseamnă această voce pentru dvs.?

- Soţia mea, soţul meu, copiii noştri sunt mădulare ale lui Cristos. I-am privit vreodată astfel?

Vocea magisteriului

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 55

Vestirea evangheliei şi primirea ei în spirit de credinţă îşi află plinătatea în celebrarea sacramentală. Biserica, fiind comunitate care crede şi evanghelizează, este şi poporul preoţesc, învestit cu demnitatea şi puterea de a participa la puterea lui Cristos, marele preot al noului şi veşnicului testament.

Şi familia creştină este încorporată în Biserică, poporul preoţesc, prin sacramentul Căsătoriei care este baza acestei misiuni şi de unde primeşte hrana pentru misiunea încredinţată. Pe lângă aceasta, familia este mereu întărită de Domnul Isus. Este chemată de el şi prin el este angajată într-un dialog cu Dumnezeu prin viaţa sacramentală, oferind lui Dumnezeu propria existenţă şi rugăciunile ei.

Aceasta este slujirea preoţească a familiei creştine, pe care poate şi trebuie s-o exercite în strânsă legătură cu întreaga Biserică, prin realităţile zilnice ale vieţii conjugale şi familiale. În acest mod, familia creştină este chemată să se sfinţească pe sine, comunitatea eclezială şi întreaga lume.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- Soţul şi soţia sunt primii preoţi ai copiilor. Conduceţi rugăciunea în familie? Educaţi la valorile lui Cristos? Oferiţi exemplu sacerdotal copiilor?

- Papa afirmă că "familia creştină este chemată să se sfinţească pe sine, comunitatea eclezială şi întreaga lume". Până acum aţi auzit că sacramentele sfinţesc sau preotul..., dar... de ce familia?

Concluzia întâlnirii: o rememorare a temei analizate

Familia are o mare chemare faţă de sine şi faţă de lume, şi această valoare trebuie sprijinită de întreaga comunitate eclezială: aceea de a sfinţi şi a se sfinţi pe sine. Este o responsabilitate, dar ea trebuie spusă, proclamată, iubită şi ajutată. A dezagrega familia înseamnă a înlătura din omenire o sursă de sfinţenie şi de iubire, un izvor dumnezeiesc de viaţă, aşa cum a gândit-o şi voit-o Creatorul.

Se încheie cu o rugăciune.