» înapoi la cuprins «

POSTUL MARE 2012

1. CĂSĂTORIA ÎN ORDINEA CREAŢIEI

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii

Începutul familiei poate fi înţeles bine pornind de la creaţie, de la prima pagină a Bibliei. Intenţia lui Dumnezeu este aceea de a asigura tot ce era necesar pentru viaţă, pentru familie, pentru neamul omenesc. Este o intenţie creatoare, nu distrugătoare. Păcatul omului nu anihilează acest plan. Viaţa şi îngrijirea ei se află la centrul acestui plan.

Vocea Scripturii

Din cartea Genezei 1,26-28.31a

Dumnezeu a zis: "Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate fiarele sălbatice, şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ". Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; el a creat bărbatul şi femeia. Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ". Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse, şi iată, erau foarte bune.

Din Evanghelia după sfântul Marcu 1,12-15

În acel timp, Duhul Sfânt l-a condus pe Isus în pustiu. Acolo a rămas patruzeci de zile şi a fost ispitit de Satana. El era împreună cu fiarele sălbatice, iar îngerii îi slujeau. După ce Ioan a fost aruncat în închisoare, Isus s-a dus în Galileea ca să predice evanghelia lui Dumnezeu. El zicea: "S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!".

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice

- Planul lui Dumnezeu cu familia umană se vede încă de la începutul creaţiei; mai mult, creaţia este o pregătire pentru ca familia umană să se poată dezvolta, să poată colabora cu Dumnezeu şi ca membrii ei să poată fi rodnici. Păcatul a stricat acest plan, şi numai bunătatea lui Dumnezeu a făcut ca omul să nu rămână departe de Creatorul său. Postul lui Isus din pustiu este ca un nou început: omul cel nou, Dumnezeu întrupat pentru noi, Isus, proclamă că împărăţia lui Dumnezeu este aproape, iar postul este semnul că Dumnezeu este din nou în centrul vieţii şi mai presus de toate nevoile omeneşti.

- În multe familii s-a uitat faptul că suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu. Expresia este frumoasă: ce înseamnă însă această asemănare? La ce se referă Biblia când vorbeşte despre "a fi creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu"?

- Postul este un semn că Dumnezeu este mai presus de toate, chiar decât foamea şi nevoile trupeşti. Postiţi vreodată în familia dumneavoastră? De ce? (sau de ce nu?).

Vocea magisteriului

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 17

În planul lui Dumnezeu creator şi mântuitor, familia descoperă nu numai "identitatea" sa, ceea ce "este", ci şi "misiunea" sa, adică ceea ce poate şi trebuie "să facă". Misiunile pe care familia este chemată de Dumnezeu să le dezvolte în istorie decurg din însăşi fiinţa ei şi îi reprezintă dezvoltarea dinamică şi esenţială. Orice familie descoperă şi află în ea însăşi strigătul neîncetat care defineşte demnitatea şi responsabilitatea ei: familie, "devino" ceea ce "eşti"!

Reîntoarcerea la "începutul" gestului creator al lui Dumnezeu este, aşadar, o necesitate pentru familie, dacă vrea să se cunoască şi să se realizeze după adevărul intim nu doar al fiinţei sale, ci şi al modului său de a acţiona în istorie. Deoarece, conform planului divin, este constituită ca o "comunitate intimă de viaţă şi de iubire", familia are misiunea de a deveni din ce în ce mai mult ceea ce este, adică o comunitate de viaţă şi iubire, într-o tensiune care, la fel ca pentru orice realitate creată şi mântuită, îşi va afla împlinirea în împărăţia lui Dumnezeu. Într-o perspectivă care, apoi, ajunge chiar la rădăcinile realităţilor, trebuie spus că esenţa şi îndatoririle familiei sunt definite în cele din urmă de dragoste. Pentru aceasta, familia primeşte misiunea de a păstra, a descoperi şi a comunica dragostea, ca reflexie vie şi reală participare la iubirea lui Dumnezeu pentru omenire şi la iubirea lui Cristos Domnul pentru Biserică, mireasa sa.

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 28

Creând pe bărbat şi pe femeie după chipul şi asemănarea sa, Dumnezeu a încununat şi a dus la perfecţiune opera sa creatoare: el îi cheamă să fie părtaşi în chip special la iubirea şi puterea de Creator şi Tată, prin intermediul cooperării libere şi responsabile a bărbatului şi femeii la transmiterea darului vieţii umane: "Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul, supunându-l"

În felul acesta rolul fundamental al familiei este slujirea vieţii, de a realiza de-a lungul istoriei binecuvântarea de la început a Creatorului, transmiţând prin naştere de la om la om chipul lui Dumnezeu.

Fecunditatea este rodul şi semnul iubirii conjugale, mărturia vie a deplinei dăruiri reciproce a soţilor: "Adevăratul cult al iubirii conjugale şi întreaga structură familială care naşte de aici, fără a trece cu vederea alte scopuri ale Căsătoriei, tind să-i determine pe soţi să fie dispuşi, cu tărie de suflet, să coopereze cu iubirea Creatorului şi Mântuitorului, care prin ei înmulţeşte mereu şi îmbogăţeşte familia sa".

Fecunditatea iubirii conjugale nu se restrânge deci numai la procrearea copiilor - chiar dacă aceasta este înţeleasă în dimensiunea sa specific umană -, ci se lărgeşte şi se îmbogăţeşte cu toate acele roade ale vieţii morale, spirituale şi supranaturale pe care tatăl şi mama sunt chemaţi să le dea copiilor şi, prin copii, Bisericii şi lumii.

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una sau alta dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- Papa insistă mult pe dezvoltarea unei vieţi adevărate în familie, iar părinţii sunt chemaţi să transmită, "prin naştere de la om la om, chipul lui Dumnezeu". Cum trebuie procedat pentru a întipări în copii chipul Creatorului, dincolo de aspectele fizice, biologice?

- Cum colaborează soţii în mod "liber şi responsabil" cu Creatorul omului? Ce exigenţe are această colaborare?

- Dumnezeu nu ne-a abandonat doar pentru că am greşit. A căutat alte căi, alte drumuri pentru a ne păstra aproape de el, izvorul vieţii. De ce nu ne-a abandonat? Ne-ar fi putut distruge, dar nu a făcut-o. De ce?

Concluzia întâlnirii: o rememorare a temei analizate

Ceea ce Dumnezeu a intenţionat de la început a constat în a oferi omului demnitatea de colaborator al său, iar această colaborare se vede în modul lui Dumnezeu de a crea familia: creşterea, înmulţirea, munca, protejarea creaţiei. Toate acestea sunt valori ale colaborării cu Dumnezeu, valori familiale.

Se încheie cu o rugăciune.