» înapoi la cuprins «

ADVENT 2011

4. EDUCATORI LA RUGĂCIUNE

La început

O rugăciune potrivită sau un cântec adaptat întâlnirii.

Se explică pe scurt tema întâlnirii.

Rugăciunea se poate învăţa de la multe persoane şi în multe locuri. Nimic însă nu se întipăreşte mai mult în memoria noastră decât rugăciunea făcută de întreaga familie. Tot ea este un izvor nesecat de putere şi de încredere pentru membrii familiei. Rugăciunea în familie este la fel de importantă ca hrana zilnică de pe masă. Cum hrana materială nu poate lipsi, aşa trebuie să fie şi cea spirituală.

Se propun unul sau ambele texte evanghelice. Ele sunt şi un moment de a ne deschide la vocea Scripturii.

Din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 1,26-38

În acel timp, ²⁶ îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, cu numele de Nazaret, ²⁷ la o fecioară logodită cu un bărbat numit Iosif din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria. ²⁸ Intrând îngerul la ea, a zis: "Bucură-te, tu, care eşti plină de har, Domnul este cu tine, tu eşti binecuvântată între femei". ²⁹ Ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi se întreba în sine: "Ce poate să însemneze salutul acesta?". ³¹ Îngerul i-a zis: "Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Isus. ³² Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema. Domnul Dumnezeu îi va da lui tronul lui David, tatăl său, ³³ şi va domni peste casa lui Iacob în veci şi împărăţia lui nu va avea sfârşit". ³⁴ A zis Maria către înger: "Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu cunosc bărbat?". ³⁵ Îngerul i-a răspuns: "Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri, pentru aceasta şi Cel Sfânt, care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. ³⁶ Iată, şi Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi ea, căreia i se zicea sterilă, este acum în luna a şasea, ³⁷ căci pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă". ³⁸ Atunci a zis Maria: "Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău". Şi îngerul a plecat de la ea.

Din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca 18,35-43

În acel timp, ³⁵ când Isus s-a apropiat de Ierihon, un orb şedea pe marginea drumului şi cerşea. ³⁶ Auzind că trece o mare mulţime de oameni, el a întrebat ce se petrece. ³⁷ I s-a spus că trece Isus din Nazaret. ³⁸ Atunci el a început să strige: "Isuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!" ³⁹ Cei care mergeau în frunte îl certau să tacă, dar el mai tare striga: "Fiul lui David, ai milă de mine!" ⁴⁰ Isus s-a oprit şi a poruncit ca orbul să fie adus la el. Când orbul s-a apropiat, Isus l-a întrebat: ⁴¹ "Ce vrei să fac pentru tine?" El i-a răspuns: "Doamne, să văd!" ⁴² Isus i-a zis: "Vezi! Credinţa ta te-a salvat!" ⁴³ În aceeaşi clipă omul a început să vadă şi îl urma pe Isus, preamărind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, văzând aceasta, a dat laudă lui Dumnezeu.

Sugestii pentru a face unele reflecţii pe marginea textelor biblice.

Mariei i se spune în viziunea ei să nu se teamă. De câte ori nu am simţit noi că rugăciunea ne ajută să nu ne mai fie teamă? Ştiam noi oare că rugăciunea zilnică alungă teama de viitor?

Ce vrem să facă pentru noi Domnul în rugăciune? "Doamne, să văd!". A vedea înseamnă nu doar vederea fizică, dar şi a vedea rostul vieţii, a vedea legătura dintre evenimentele vieţii, a înţelege care este rostul unei anumite încercări. Acest fel de a vedea, atât de important în familie, mai ales când apar dificultăţile, diferite suferinţe, o boală sau moartea, este rodul rugăciunii, este darul lui Dumnezeu.

Vocea papei Ioan Paul al II-lea, în Familiaris consortio nr. 60, despre tema acestei cateheze:

Părinţii creştini, în forţa demnităţii şi misiunii lor, au rolul specific de a educa pe copii la rugăciune, de a-i introduce în descoperirea progresivă a tainei lui Dumnezeu şi în colocviul personal cu Dumnezeu, aşa cum învaţă Conciliul Vatican II: "Mai ales în familia creştină, îmbogăţită cu harul şi misiunea sacramentului Căsătoriei, copiii, de la cea mai fragedă vârstă, trebuie să înveţe să-l descopere şi să-l cinstească pe Dumnezeu şi să-l iubească pe aproapele, conform credinţei primite în Botez".

Momentul fundamental şi de neînlocuit al educaţiei la rugăciune este exemplul concret, mărturia vie a faptelor părinţilor: numai rugându-se împreună cu copiii, tatăl şi mama îşi împlinesc rolul preoţesc propriu şi coboară în adâncul inimii copiilor, lăsând urme pe care nu le vor şterge evenimentele vieţii viitoare.

Să ascultăm apelul papei Paul al VI-lea către părinţi: "Mamelor, îi învăţaţi pe copiii voştri să se roage creştineşte? Îi pregătiţi, în colaborare armonioasă cu preoţii, pe copiii voştri la primirea sacramentelor iniţierii: Spovada, prima Împărtăşanie şi sfântul Mir? Îi obişnuiţi ca, atunci când sunt bolnavi, să se gândească la suferinţele lui Cristos? Să ceară ajutorul Maicii Domnului şi al sfinţilor? Recitaţi voi sfântul Rozariu în familie? Şi voi, taţilor, ştiţi să vă rugaţi împreună cu copiii voştri, cu toată comunitatea familială, cel puţin uneori? Exemplul vostru, în corectitudinea gândirii şi a faptelor, ajutat de rugăciunea făcută în comun, este o lecţie pentru viaţă, un act de cult, cu merit deosebit; şi în felul acesta duceţi pacea între pereţii casei voastre: «Pace casei acesteia!» Amintiţi-vă: în felul acesta construiţi Biserica!"

Pornind de la textul de mai sus al papei Ioan Paul al II-lea, una dintre următoarele întrebări poate fi punctul de plecare al unei discuţii:

- De ce este atât de important ca părinţii să se roage împreună cu copiii?

- Copiii pot să-l perceapă pe Dumnezeu în rugăciune?

- Oare rugăciunea comună în familie poate fi o adevărată "lecţie de viaţă"?

- De ce rugăciunea făcută în familie, în mod constant, aduce pace casei proprii?

Concluzia întâlnirii poate fi o repetare a primelor momente:

Rugăciunea este un mare dar în familie, un dar ce trebuie primit, cultivat, transmis. Este o adevărată hrană supranaturală şi chiar naturală, dacă privim la toate efectele sale asupra minţii, sufletului, vieţii în ansamblul ei. Copiii au ca primi educatori pe părinţi: pe ei îi vor imita.

Se încheie cu o rugăciune.