» înapoi la cuprins «
TIMPUL DE PESTE AN - 2011
8. LEGĂTURA MATRIMONIALĂ
Cântec de început
Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită
Citirea fragmentelor biblice
Din Evanghelia după sfântul Marcu (10,1-12)
Plecând de acolo, a venit în ținuturile Iudeii, dincolo de Iordan, iar mulțimile s-au adunat din nou în jurul lui. Și iarăși, după cum îi era obiceiul, le învăța. Atunci au venit fariseii și, ca să-l pună la încercare, l-au întrebat dacă îi este permis unui bărbat să-și lase femeia. El le-a răspuns: "Ce v-a poruncit Moise?" I-au spus: "Moise a permis să scrie un act de despărțire și s-o lase". Isus le-a spus: "Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta. Însă, de la începutul creației, i-a făcut bărbat și femeie; de aceea omul își va părăsi tatăl și mama și se va uni cu soția lui și cei doi vor fi un singur trup, astfel încât nu vor mai fi doi, ci un singur trup. Prin urmare, ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă". Acasă, discipolii l-au întrebat din nou despre aceasta. El le-a spus: "Oricine își lasă femeia și se însoară cu alta, comite adulter cu ea. Și dacă ea, lăsându-și bărbatul, se mărită cu un altul, comite adulter".
Din Evanghelia după sfântul Ioan (15,9-12)
În acel timp, Isus le-a spus ucenicilor săi: "Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot așa, și eu vă iubesc pe voi. Rămâneți în dragostea mea. Dacă păziți poruncile mele, veți rămâne în iubirea mea, după cum și eu am păzit poruncile Tatălui meu și rămân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi și ca bucuria voastră să fie deplină". "Aceasta este porunca mea: să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit și eu pe voi.
Pentru reflecție și discuție pe marginea textelor biblice
- A face un legământ presupune a face o promisiune, care pleacă de la o decizie: aceea de a ne dedica binelui celeilalte persoane la fel de mult cum mă dedic pentru binele meu propriu. Legământul matrimonial înseamnă: mă angajez să colaborez cu Dumnezeu la mântuirea acestei persoane față de care fac promisiunea mea de fidelitate.
- Același legământ este deschis persoanelor care vor apărea din același legământ (copiii). Ei nu sunt excluși, nu sunt "o altă chestiune".
- Să ascultăm din nou cuvintele legământului matrimonial: mai au aceeași putere și frumusețe ca prima dată? "Eu, ..., te iau pe tine, ..., de soț (soție) și promit că îți voi fi credincios (credincioasă) în orice împrejurare, fericită sau nefericită, în caz de boală ca și în timp de sănătate, să te iubesc și să te respect în toate zilele vieții mele".
Alte posibilități de reflecție
Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 11
"Instituția matrimonială nu este o ingerință a societății ori a autorității, nici impunerea exterioară a unei forme, ci este o exigență interioară a contractului conjugal care, public, se afirmă ca unic și exclusiv, pentru ca în felul acesta să fie trăită pe deplin fidelitatea voită de planul lui Dumnezeu - Creator. Această fidelitate conjugală, departe de a fi o mortificare a libertății persoanei, o pune la adăpost împotriva oricărei forme de subiectivism sau relativism și o face părtașă de înțelepciunea creatoare"
Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 58
"Căința și iertarea reciprocă în sânul familiei creștine, lucruri obișnuite în viața zilnică a familiei, își află momentul specific în pocăința creștină. În ceea ce privește pe soții creștini, papa Paul al VI-lea a scris: «Dacă păcatul își are loc între ei, să nu se descurajeze, ci să recurgă cu umilință și perseverență la mila lui Dumnezeu, care este împărțită cu îmbelșugare în sacramentul Spovezii».
Celebrarea acestui sacrament are însemnătate deosebită pentru viața familială, pentru că soții și toți membrii familiei descoperă că păcatul este o contrazicere a legământului soților și a comuniunii familiale și atunci cu toții se întâlnesc cu Dumnezeul «bogat în milă» (Ef 2,4), care împărțind iubirea sa, care este mai puternică decât păcatul, reconstruiește și perfecționează legământul conjugal și comuniunea familială".
Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită