» înapoi la cuprins «

TIMPUL DE PESTE AN - 2011

5. UNITATEA ŞI INDISOLUBILITATEA CĂSĂTORIEI

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din cartea Genezei (1,26-28.31)
Dumnezeu a zis: "Să-l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate fiarele sălbatice şi toate vietăţile care se târăsc pe pământ". Şi l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul său; l-a creat după chipul lui Dumnezeu; el a creat bărbatul şi femeia. Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: "Fiţi rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile care se mişcă pe pământ". Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse şi iată, erau foarte bune.

Din Evanghelia după sfântul Matei (19,3-6)
În acel timp, câţiva farisei s-au apropiat de Isus pentru a-l prinde în vorbă; ei l-au întrebat: "Este oare îngăduit unui om să-şi lase soţia pentru orice motiv?" El le-a răspuns: "N-aţi citit că la început Creatorul oamenilor i-a creat bărbat şi femeie şi le-a zis: De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa, şi amândoi vor fi un singur trup? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!"

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice
- "Unitatea Căsătoriei": o singură direcţie de mers, o singură voinţă, o singură inimă... Bărbatul şi femeia, în Căsătorie, sunt "chipul" lui Dumnezeu (care este unul în trei persoane). Suntem noi conştienţi cât de importantă este această unitate, această "viaţă de echipă" în familie?
- Ne dăm seama ca expresia "un singur trup" nu se referă strict la corp? Expresia se referă la tot omul, sub toate aspectele sale: gândire, simţire, emotivitate, planuri de viitor, munca pentru binele comun etc.
- "Indisolubilitatea": înseamnă a ne respecta, a ne tolera, a ne recunoaşte ca fiind diferiţi..., dar alături unul de celălalt pentru toată viaţa. Suntem dispuşi de a accepta că viaţa şi sfinţenia fiecăruia dintre cei căsătoriţi sunt legate de viaţa şi sfinţenia celuilalt?

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 19
"Prima comuniune este aceea care se creează şi se dezvoltă între soţi: bazaţi pe forţa legăturii de iubire conjugală, bărbatul şi femeia «nu mai sunt doi, ci un singur trup» şi sunt chemaţi să crească mereu în comuniunea lor prin fidelitatea zilnică faţă de jurământul matrimonial de totală dăruire reciprocă.
Această comuniune conjugală îşi are rădăcinile în complementaritatea naturală a bărbatului cu femeia şi se alimentează prin voinţa personală a celor doi soţi de a duce la îndeplinire întregul program de viaţă, ceea ce au şi ceea ce sunt: pentru aceasta, o asemenea comuniune este produsul şi semnul unei exigenţe profund umane. Dar Dumnezeu îşi asumă, în Cristos Domnul, această exigenţă umană, o întăreşte, o purifică şi o ridică, ducând-o la perfecţiune cu sacramentul Căsătoriei, în care Duhul Sfânt, revărsat în celebrarea sacramentală, oferă soţilor creştini darul unei comuniuni noi de iubire, care este imaginea vie şi reală a acelei uniri cu totul speciale care face din Biserică indivizibilul trup mistic al lui Cristos Domnul".

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 20
"Una dintre obligaţiile cele mai preţioase şi urgente ale familiilor creştine din zilele noastre este trăirea valorii inestimabile a indisolubilităţii şi fidelităţii matrimoniale. Pentru aceasta, împreună cu toţi confraţii care au luat parte la lucrările sinodului episcopilor, laud şi încurajez toate acele numeroase familii care, cu toate că au greutăţi mari, păstrează şi dezvoltă binele indisolubilităţii: împlinesc în felul acesta, într-un mod umil şi curajos, misiunea încredinţată lor de a fi în lume un «semn», un semn mic şi preţios, uneori supus la ispite, dar totdeauna reînnoit, al fidelităţii neobosite cu care Dumnezeu şi Isus Cristos îi iubesc pe toţi şi pe fiecare dintre oameni. E de datoria noastră să recunoaştem valoarea mărturisirii faptice pe care o dau şi acei soţi care cu toate că au fost părăsiţi de partener, cu puterea credinţei şi a speranţei creştine s-au abţinut de a trece la o altă unire: şi aceştia dau mărturie autentică a fidelităţii, de care are atâta nevoie lumea de azi".

Comentariu
Indisolubilitatea şi unitatea familiei implică şi coresponsabilitate: întâlnirile familiale trebuie să fie încurajate în familie, cu scopul de a se lua decizii împreună, de a discuta problemele importante şi urgente. Principiul de coresponsabilitate pleacă de la faptul că iubirea faţă de o persoană înseamnă în primul rând respect faţă de demnitatea celeilalte persoane.

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită