» înapoi la cuprins «

TIMPUL DE PESTE AN - 2011

2. SITUAŢIA FAMILIEI ÎN ZIUA DE ASTĂZI

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan (4,1-6)
Iubiţilor, să nu daţi crezare oricărui duh, ci verificaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, căci mulţi profeţi falşi au apărut în lume. Prin aceasta îl cunoaşteţi pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturiseşte pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu. Dar orice duh care nu-l mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu. Acesta este duhul lui Anticrist, despre care aţi auzit că vine; şi acum este deja în lume. Copii, voi sunteţi de la Dumnezeu şi i-aţi învins pe aceştia, pentru că cel care este în voi este mai mare decât cel care este în lume. Ei sunt din lume, de aceea vorbesc ca din lume, iar lumea îi ascultă. Noi suntem din Dumnezeu. Cine-l cunoaşte pe Dumnezeu ne ascultă. Cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Din aceasta cunoaştem Duhul adevărului şi duhul rătăcirii.

Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan (4,7-12)
Iubiţilor, să ne iubim unii pe alţii pentru că iubirea este de la Dumnezeu şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi-l cunoaşte pe Dumnezeu. Cine nu iubeşte nu l-a cunoscut pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu este iubire. Prin aceasta s-a arătat iubirea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, unicul născut, ca să trăim prin el. În aceasta constă iubirea: nu noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci el ne-a iubit şi l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii. Nimeni nu l-a văzut pe Dumnezeu vreodată. Dacă ne iubim unii pe alţii, Dumnezeu rămâne în noi şi iubirea lui în noi este desăvârşită.

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice
- Care sunt "duhurile" (adică vorbele, mentalitatea, gândirea) lumii de azi despre Căsătoria creştină? Cine răspândeşte mai mult aceste "duhuri ale rătăcirii" în societatea noastră? Încotro ar merge oare familia creştină, dacă le-ar asculta pe acestea şi nu Duhul lui Cristos?
- "Dumnezeu este iubire" şi nu a ţinut nici secretă, nici ascunsă iubirea sa faţă de noi. L-a trimis pe Fiul său între noi, ca semn al iubirii sale faţă de om, ca iubire întrupată pentru noi. Nici iubirea din familie nu este ceva secret şi nevăzut. Care ar fi semnele vizibile că într-o familie există o iubire reală, frumoasă, autentică?
- Cum oare ar trebui înţeleasă expresia "iubirea lui în noi" (al doilea text, ultimul verset), prin "noi" înţelegând "familia noastră" (familiile noastre)?

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 37
"Trăind într-o societate zdruncinată şi dezmembrată de tensiuni şi conflicte, din cauza ciocnirilor violente ale curentelor individualiste şi egoiste, fiii trebuie să se îmbogăţească nu numai în sensul adevăratei dreptăţi, care singură conduce la respectarea demnităţii personale a fiecăruia, ci mai ales în iubirea adevărată, înţeleasă că grijă sinceră şi slujire dezinteresată faţă de alţii, în special faţă de cei săraci şi lipsiţi. Familia este prima şi fundamentala şcoală a sociabilităţii, pentru că este comunitatea de iubire care ştie să afle în dăruirea de sine legea care o conduce şi o face să crească. Dăruirea de sine care inspiră iubirea soţilor între ei, este modelul şi norma dăruirii de sine care trebuie să se actualizeze între fraţi şi surori, precum şi între diferitele generaţii care sunt împreună în familie. Comuniunea şi participarea la trăirea zilnică în casă, în clipe de bucurie şi de dificultate reprezintă cea mai concretă şi eficace pedagogie pentru înscrierea activă, responsabilă şi fecundă a copiilor în orizontul larg al societăţii".

Comentariu
Familia face parte din planul lui Dumnezeu, căci el a creat omul ca bărbat şi femeie, dându-le puterea şi posibilitatea de a da naştere copiilor, de a-i iubi şi educa. "Lumea", sau "duhul lumii", cum se exprimă sfântul Ioan, are însă alte idei decât Dumnezeu: familia însăşi e pusă în discuţie, fie prin eliminarea diferenţelor (căsătoria între persoane de acelaşi sex), fie prin eliminarea rodniciei Căsătoriei (avortul, în primul rând). Asistăm astăzi la schimbări care nu au cum să nu influenţeze mersul societăţii şi al Bisericii: naşterea copiilor în afara căsătoriei, copii care nu-şi ştiu părinţii, mame singure cu copii, părinţi homosexuali, taţi sau mame care lipsesc ani la rând din familie, fecundarea artificială în laborator etc.
Ceea ce e important să înţelegem este faptul că unirea de iubire dintre bărbat şi femeie ca fundament al familiei este o voinţă a Creatorului, nu o obişnuinţă socială, inventată de om. Autorul Căsătoriei este Dumnezeu, care doreşte fericirea omului.

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită