» înapoi la cuprins «

TIMPUL DE PESTE AN - 2011

1. ISUS CRISTOS, MIRELE BISERICII ŞI SACRAMENTUL CĂSĂTORIEI

Cântec de început

Se recită apoi Tatăl nostru sau o rugăciune potrivită

Citirea fragmentelor biblice

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni (5,1-2.15-17.21-24)
Aşadar, fiţi imitatorii lui Dumnezeu ca nişte copii iubiţi şi trăiţi în iubire după cum şi Cristos ne-a iubit pe noi şi s-a oferit lui Dumnezeu pentru noi ca ofrandă şi jertfă de bună mireasmă. Aşadar, aveţi multă grijă cum vă purtaţi, nu ca nişte oameni fără minte, ci ca nişte înţelepţi. Folosiţi bine timpul favorabil, pentru că zilele sunt rele. De aceea, nu deveniţi necugetaţi, ci căutaţi să înţelegeţi care este voinţa Domnului. Fiţi supuşi unii altora în frica lui Cristos. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este capul femeii, aşa cum şi Cristos este capul Bisericii, trupul său, al cărui mântuitor şi este. Şi cum Biserica se supune lui Cristos, tot aşa şi femeile să fie supuse bărbaţilor lor în toate.

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Efeseni (5,25-33)
Bărbaţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Cristos a iubit Biserica şi s-a dat pe sine pentru ea pentru a o sfinţi, purificând-o prin baia apei în cuvânt, ca să şi-o prezinte sieşi ca o Biserică glorioasă, fără să aibă vreo pată sau rid sau ceva asemănător, ci să fie sfântă şi neprihănită. Tot aşa şi bărbaţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe trupul propriu. Cine îşi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. Căci nimeni nu şi-a urât vreodată propriul trup, dimpotrivă, îl hrăneşte şi îl îngrijeşte aşa cum face Cristos pentru Biserică. Pentru că toţi suntem mădulare ale trupului său. De aceea îşi va lăsa omul tatăl şi mama şi se va uni cu soţia sa şi cei doi vor fi un singur trup. Misterul acesta este mare: eu o spun cu privire la Cristos şi la Biserică, dar şi cu privire la voi: fiecare să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să aibă respect faţă de bărbat.

Pentru reflecţie şi discuţie pe marginea textelor biblice
- Prin Botez, creştinul a fost înrădăcinat în Cristos, trup şi suflet. Botezul înseamnă consacrarea persoanei. Căsătoria înseamnă consacrarea unei relaţii interpersonale. Iubirea conjugală nu mai este doar ceva uman, ci şi o realitate sacră, religioasă. Nu este deloc exagerat a afirma deschis că, în acest fel, părinţii au un rol preoţesc pentru copiii lor: îi educă la credinţă, îi conduc la Cristos.
- Căsătoria reprezintă, înfăţişează, arată comuniunea intimă dintre Cristos şi Biserica lui: ceea ce Cristos vrea să fie pentru soţie o face prin soţ, ceea ce Cristos ar dori să fie pentru soţ, o face prin soţie, iar copiii sunt rodul iubirii care arată rodnicia însăşi a harului (al doilea text, mai ales).
- Ca sacrament, Căsătoria este şi semn al iubirii lui Dumnezeu faţă de om, dar şi al iubirii omului faţă de Dumnezeu.

Alte posibilităţi de reflecţie

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 13
"În virtutea caracterului sacramental al Căsătoriei lor, soţii sunt legaţi unul de altul în cea mai profundă legătură indisolubilă. Apartenenţa lor reciprocă este reprezentarea reală prin semnul unirii sacramentale a raportului însuşi dintre Cristos şi Biserică.

Pentru aceasta, soţii sunt pentru Biserică reamintirea permanentă a ceea ce s-a întâmplat pe cruce; sunt, unul pentru altul şi faţă de copii, martorii mântuirii de care îi face părtaşi sacramentul Căsătoriei".

Ioan Paul al II-lea, Familiaris consortio, 15
"În Căsătorie şi în familie se constituie un complex de relaţii interpersonale - cadru nupţial, relaţia paternitate - maternitate, filiaţia, fraternitatea, prin care orice persoană umană este introdusă în «familia umană» şi în «familia lui Dumnezeu», care este Biserica.

Căsătoria şi familia creştină construiesc Biserica: de fapt, în familie persoana umană nu numai că este născută, iar prin educaţie este introdusă progresiv în comunitatea umană, ci prin Botez şi educaţia la credinţă persoana este introdusă şi în familia lui Dumnezeu, care este Biserica".

Cântec final, eventual precedat sau înlocuit de o rugăciune potrivită